Structura la mare scara a Universului

Studiul structurii la mare scara a Universului reprezinta o incercare de a releva scheletul Universului insusi. Principiul cosmologic afirma ca Universul este omogen si izotropic. Astronomul Shapley a aratat primul ca, la scara mica, exista neregularitati in distributia materiei dar ca, la scari mai mari, galaxiile sunt distribuite aproape omogen. Noile date obtinute cat si imbunatatirea metodelor de investigare au schimbat in mod radical vechea imagine asupra Universului, sugerand ca distributia materiei luminoase este neuniforma si la scari foarte mari. Universul formeaza grupuri la scara galaxiilor, a roiurilor si a superoiurilor de galaxii. Atunci cand devine Universul uniform?

Structurile de ordinul al doilea, galaxiile, pot forma: roiuri, filamente si panze, galaxii de camp in jurul roiurilor si filamentelor si galaxii izolate. Exista si regiuni de densitate foarte scazuta numite voiduri.

Roiurile pot fi de forma rotunda sau usor alungita. Uneori roiurile sunt alcatuite din subunitati numite grupuri. De exemplu, Grupul Local este un roi format din doua grupuri: o concentrare cu centrul in jurul Galaxiei noastre si una in jurul lui M31.

Filamentele si panzele sunt sisteme alungite fara bifurcatii. Daca la aceste sisteme alungite ambele axe mici sunt aproximativ egale atunci ele se numesc filamente; daca una din axele mici intrece pe cealalta axa mica atunci se numesc panze.

Voidurile sunt regiuni care nu contin obiecte vizibile (galaxii si roiuri de galaxii).

La randul lor roiurile si filamentele de galaxii pot forma superroiuri, filamente de roiuri si roiuri izolate. Exista si regiuni goale intre aceste structuri de ordinal al treilea si anume voiduri definite de data aceasta de super-roiuri. Deci la distante mari roiurile si filamentele se unesc formand o retea. Asemenea sisteme ramificate cu un numar de puncte de bifurcatie se numesc super-roiuri. Intr-un anumit sens super-roiurile sunt ca niste copaci, cu radacini, tulpina si ramuri.

S-a sugerat, de asemenea, existenta unor structuri mai mari decat super-roiurile. Se pare ca la distante suficient de mari, ramurile super-roiurilor adiacente se unesc unele cu altele formand poduri intre super-roiuri.

Desi intelegerea noastra asupra Universului se adanceste pe zi ce trece, totusi problema structurii la mare scara a Universului ramane o problema deschisa; o problema ce reprezinta poate unul din cele mai fascinante capitole ale astronomiei.