Univers de copil

A+ R A-


Plante carnivore

Natura isi are ciudatiile ei. Toata lumea cunoaste ca vegetalele au fost harazite sa fie mancate (cele netoxice, desigur) de animale. Elefantul, calul, vaca, oaia etc. consuma cu cea mai mare placere, pana la satietate, iarba, lucerna, trifoiul si alte plante din care isi iau substantele pentru metabolizare. Exista, de asemenea, specii pradatoare (leul, vulpea, dihorul, hiena etc.) care isi mentin existenta prin mistuirea altor animale, pe seama carora supravietuiesc si se perpetueaza.

Dar in natura se afla si alte moduri de existenta. Nu numai unele animale digera plantele, ci si unele plante se hranesc, realmente, cu … animale. Catesby (1743), naturist foarte fin observator, a consemnat, printre primii, acest fenomen straniu. Mai tarziu, prin 1875, Charles Darwin, a cercetat cu atentie si comportamentul plantelor “carnivore”, observatiile sale fiind inmanuncheate in lucrarea “Insectivorus Plants”. Alti cercetatori au continuat studiul respectivelor curiozitati ale naturii, fara a ajunge la explicarea riguros stiintifica a aparitiei acestui fenomen care inverseaza o anumita ordine cunoscuta de om.

Iata cateva vegetale mancatoare de … animale:

Ultricularia vulgaris (otratelul). Nisele ei ecologice le constituie baltile, locuri unde se gasesc toate substantele hranitoare (in special azotul). Or, fara azot nu exista proteina, nu exista viata. Ca sa si-l procure, natura a inzestrat otratelul cu niste capcane, un fel de balonase ascunse printre frunze. Fiecare balonas are o mica supapa prevazuta cu niste perisori foarte sensibili. Cand o larva de tantar, un racusor sau alte vietati ating perisorii, supapa se deschide, peretii elastici ai balonaselor se intind si apa patrunde rapid inauntru, ducand cu ea si prada. Intr-o fractiune de secunda supapa se inchide, micul animal fiind fara putinta de scapare.

Rozeta aflata la baza tijei de Drosera spathulata pare, vazuta de sus, o floare. In realitate aceasta rozeta este formata din frunze cu tentacule foarte dese. Cand animalul atinge acesti senzori extraordinari, ei se curbeaza rapid si retin prada pana la indoirea frunzei, care devine un fel de “microstomac” digerator.

Dionea (inghititoarea de muste, muscarul) are un alt soi de capcana: la o frunza terminala exista doi lobi cu tepi care se imbina. Fiecare lob are, in partea de mijloc, glande digestive si cativa peri extrem de sensibili; la primul contact, senzorii (perii) se rabateaza unul spre celalalt; imediat, in mai putin de 100 milisecunde, lobii frunzei sa inchid, prinzand in “cleste” insecte mai mici sau mai mari (spre exemplu, libelule). Digestia dureaza cateva zile, dupa care muscarul arunca afara din capcana ceea ce enzimele plantei n-au putut sa dizolve (tesuturile chitinoase).

Specia Nepenthes este cea mai “vicleana”. Ea pune in valoare culoarea si nectarul, care constituie atractanti puternici pentru insecte. Plantele au un fel de sacurna, pe care insectele se asaza. Baza capcanei este prevazuta cu perisori si este “unsa” cu o substanta care usureaza alunecarea. Perisorii imping insecta si aceasta cade in sacul-capcana, unde exista o insemnata cantitate de enzime care descompun partile, mai usor solubile, ale prazii. Este de remarcat faptul ca, atunci cand ploua, urna-stomac este acoperita de o supapa, evitandu-se astfel patrunderea picaturilor de ploaie care ar determina dilutia si iesirea in afara a enzimelor stocate in “potirul” in care isi gasesc moartea numeroase coleoptere, mustele, furnicile, fluturii etc. O singura fiinta se pare ca ii scapa: tantarul. Foarte abil, fara a atinge marginile capcanei, tantarul “aterizeaza” la punct fix (la nivelul lichidului enzimatic) unde isi depune ouale. Larvele de tantar, continand antifermenti, se dezvolta hranindu-se cu resturile de insecte de la masa plantei, fara sa fie afectate.

Drosera species, care creste mai ales prin turbarii, are pe frunze foarte multi perisori. Ea a gasit alt mijloc de a pacali prada. In varful perisorilor are niste stropi de roua, stralucitori, care nu dispar sub influenta radiatiei solare. Roua-cerului (asa se numeste Drosera) produce aceasta secretie irizanta si foarte lipicioasa. Insectele, crezand ca au dat peste hrana dulce, raman fixate in aceste bule false de nectar. Perisorii imping prada spre partea centrala a frunzei unde, sub actiunea secretiilor glandelor digestive, este descompusa. Intr-un sezon, o singura planta de Drosera poate “ingurgita” circa doua mii de insecte.

Numarul plantelor carnivore nu este deloc mic: ele insumeaza circa 400 de specii grupate in 6 familii, aflate indeosebi in mlastini, turbarii, podisuri nisipoase etc., in general sarace in elemente nutritive. Aici, in aceste nise ecologice in care s-au instalat, ele nu sunt deranjate de alte specii vegetale.

Autor: V. Titu

Viata de familie si viata in d…

Viata de familie si viata in doi

Viata de familie si viata in doi Desi matricea definitorie a existentei umane, viata in doi (barbat si femeie), desfasurata ca dialog si comuniune de cuplu, intima, procreativa, interactionala, valorica, morala...

Uliul si puisorii

Uliul si puisorii

Uliul si puisorii In sat de vale s-aud strigate, tiuhaeli si goana de uliu, iar din desisul pomilor ce ascund casele in umbra racoroasa, scapa pasarea de prada, care, sagetand curalele...

Povestea ochilor si a iubirii

Povestea ochilor si a iubirii

Povestea ochilor si a iubirii Se povesteste ca era o fata care era oarba. Universul ei era gri si anost. Zi de zi in intunericul clipelor ii era aproape o singura...

Suntem romani mereu

Suntem romani mereu

Suntem romani mereu   Va prezentam versurile si muzica pentru “Suntem romani mereu”. Muzica apartine lui Fuego si Irina Loghin.   Suntem romani mereu - versuri Suntem romani mereuLa bine si la greu,Aici de multe...

Vaduva neagra

Vaduva neagra

  Vaduva neagra   Dintre paianjenii primejdiosi din lume, vaduva neagra – Latrodectus – si-a dobandit o faima deesebita. Acest paianjen din familia Thesidildae are o larga raspandire; cele 6 specii de Lactrodectus...