Univers de copil

A+ R A-


Ocaua lui Cuza de Dumitru Almas - povestire

 

Cuza-Voda obisnuia adesea sa se imbrace ca un om de rand si sa se amestece prin norod. Dorea sa afle el insusi cum traiesc cei multi. Asa, intr-o zi, si-a pus caciula si suman taranesc, a luat doua putini cu lapte acru si s-a dus in targ la Galati. Pesemne, aflase maria-sa ca unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, asa cum hotarase o lege din acea vreme, si careia poporul ii spunea Ocaua lui Cuza. A cautat, deci, taranul sa vanda laptele la un bacan, despre care se spunea ca n-ar fi tocmai-tocmai cinstit si ca vinde cu ocaua mica, iar nimeni nu-l putea prinde cu inselaciunea.

- Jupane negustor, nu-ti iau bani, s-a tocmit taranul, ci ne invoim ca la sase ocale de lapte sa-mi dai o oca de untdelemn.
- Bine, a primit negustorul, clipind smecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, ocaua lui Cuza, si-a masurat laptele: douazeci si patru de ocale. A socotit ca trebuie sa plateasca, in schimb, patru ocale de untdelemn.
- Cauta sa-mi masori drept, cu aceeasi oca, a staruit taranul.
Nu se poate, ca-i plina de lapte. Iti masor cu asta! Si a scos de sub tejghea alta oca.
- Pai, ocaua asta-i mai mica, a zis taranul.
Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca si gata!

Atunci, taranul a scos caciula din cap, a lepadat sumanul si s-a aratat in tunica albastra, cu epoleti auriti, ca un domnitor. Negutatorul a inlemnit. De multa uimire a scapat ocaua din mana.
- Ei, negustorule, mai zici si-acum ca nu te-am prins cu ocaua mica?
- Nu mai zic, Maria-Ta! ... Iertare, mila prea bunule ...
Cuza-Voda a poruncit sa-i lege de gat cele doua ocale si sa-l poarte pe uliti, sa afle lumea ca a cautat sa insele cumparatorii.
-Sa ridice ocalele pe rand, sa le arate lumii si sa spuna tare cu care va vinde si cu care n-are sa mai vanda de-aici incolo.

Strajuit de slujitori domnesti, negutatorul mergea pe uliti, ridica ocaua mica si striga cat ii tinea gura:
- Cu asta, nu!
Apoi, ridica ocaua mare si striga si mai tare:
- Cu asta, da!
Si asa l-au plimbat slujitorii domnesti prin tot targul: Cu asta, nu! ... Cu asta, da! ...
Si i-a fost de ajuns aceasta plimbare ca sa se faca om cinstit.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

De ce cad corpurile

De ce cad corpurile

De ce cad corpurile De ce cad corpurile? iata o intrebare la care multi dintre noi cred ca stiu raspunsul, iar acesta ar suna cam asa: corpurile cad pentru...

In cautarea planetelor extraso…

In cautarea planetelor extrasolare

In cautarea planetelor extrasolare Singurele forme de viata pe care le cunoastem sunt cele bazate pe chimia organica, iar singurele locuri unde stim ca ar putea exista viata sunt planetele. Asadar,...

Basmul toamnei ionel teodorean…

Basmul toamnei ionel teodoreanu

Basmul toamnei - Ionel Teodoreanu   Îl începe o frunză – cu glasul stins de sfială, cu obrajii dogorâţi-şoptindu-l: “A fosst odat’!” Dar şoapta îi sporeşte în freamăt răspândit prelung, şi frunzele,...

Poezii de Mihai Eminescu

Poezii de Mihai Eminescu

Poezii de Mihai Eminescu   Va prezentam o colectie de poezii scrise de poetul romantic Mihai Eminescu, supranumit luceafarul poeziei romanesti, poetul nepereche al romanilor.   Doina de Mihai Eminescu   Epigonii de Mihai Eminescu   Ce-ti...

Fabula Urzica

Fabula Urzica

Fabula - Urzica Cresteau laolalta, in aceeasi gradina. Spanacul inverzea pe brazda odata cu venirea primaverii. Si urzica ... Ea, insa, urzica, isi gasise loc in gradina, intamplator, alaturi de brazda...