2 februarie - Ziua ursului sau Stretenie

Ziua ursului, numita de altfel si sarbatoarea ursului, cade totdeauna in ziua de Intampinarea Domnului. E vorba de 2 februarie, ziua in care se sarbatoreste Intampinarea Domnului, pastrata prin traditie straveche drept sarbatoare cu denumirea de Ziua Ursului sau Stretenie.

Ursul, dupa credinta poporului de pretutindeni, cum incepe a cadea neaua si prinde a se face ger mare, indata cauta o pestera sau o vizuina si, varandu-se intr-insa, petrece acolo toata iarna, dormind somnul iernii sau mai bine zis zacand intr-un fel de amorteala, din care se desteapta numai din cand in cand, si atunci numai ca sa se hraneasca, adica ca sa-si suga labele, caci hrana lui de peste iarna nu consta din nimic alta fara numai din grasimea labelor sale, pe care le suge.

In ziua ursului insa, desteptandu-se din somnul sau de peste iarna, iese din viziuna sau vizunia sa, intre noua si zece ora inainte de amiaza, afara si prinde a juca jur-imprejur, ca intr-o arie, prin neaua dinaintea vizuinei sale si a se desfata.

Si daca in aceasta zi, dupa cum cred si spun romanii din Banat, e senin si soare si ursul isi vede umbra sa, atunci se baga iarasi in pestera sa si mai doarme intr-insa inca sase saptamani, prevestind prin aceasta cum ca atatea saptamani are sa mai tina iarna si ca in acest rastimp va fi tot asa de ger ca si mai inainte, iar daca afara e innorat, sunt nori, e mohorat, si din aceasta cauza nu-si vede umbra, atunci nu se vara mult in vizuina, ci ramanea afara, prevestind prin acesta ca iarna va inceta, gerul se va frange si se va intrerupe, ca va fi timp frumos si calduros, mai pescurt ca se va desprimavara.

Romanii din Valea Jiului, in Transilvania, din contra, cred si spun ca, iesind ursul in aceasta zi din culcusul sau de peste iarna afara si fiind soare, astfel ca-si poate vedea umbra sa, atunci de bucurie prinde a juca in jurul groapei sale, si dupa ce s-a saturat de jucat nu intra mai mult intr-insa, ci o paraseste, in semn ca iarna si-a pierdut din putere si ca din ce in ce are sa se moaie si sa fie mai frumos si mai cald.

Daca insa aceasta este posomorata, atunci intra iarasi in groapa sa de unde a iesit in ziua de Intampinarea Domnului, ca afara-i senin, atunci se baga iarasi la culcus si-si astupa intrarea la barlog inca mai bine, stiind ca va fi iarna grea. Din contra, daca vede ca afara-i frig, atunci incepe a umbla prin padure, stiind ca in scurta vreme se va face cald.

Si iarasi altii spun ca ursul abia la Stretenie se misca in barlogul sau cabarlaul sau si, scotandu-si capul din vizuina, se uita sa vada cum e afara. Si daca vede ca e innorat, iese si bea apa din parau, iar daca vede ca e senin, mornaieste si se baga iarasi inapoi in vizuina, ca nu mai trage nadejde de vara.

Iar cand iese din barlog, daca n-apuca inca a bea apa, atunci poate orsicine sa-l prinda si sa se faca orisice cu dansul; dar daca bea apa, atunci capata putere si nimeni nu se mai poate apoi apropia de dansul.

Din cele insirate pana aici rezulta ca ursul, dupa credinta poporului, ese un prevestitor de timp si ca Intampinarea Domnului se numeste in unele parti dupa numele sau Sarbatoarea ursului, de aceea, pentru ca el in fiecare an iese numai in aceasta zi, pentru prima oara de cum a intrat in iarna, din vizuina sa afara.