Mamifer reptila sau pasare - ariciul australian

Despre ariciul australian (Echidna aculeata) se poate spune ca este unul dintre cele mai ciudate animale. Deopotriva, el poate fi situat in clasa mamiferelor, ca si in cea a reptilelor sau a pasarilor si poate fi considerat pe drept cuvant, inca o taina nedezlegata din lunga istorie a evolutiei lumii animale. Pana acum nimeni nu stie exact care sunt stramosii acestui animal. Se crede ca ei ar fi reptile, ale caror ramasite au fost gasite in formatiuni geologice avand varsta de 7 milioane de ani.

Complet de neinteles este faptul cum acesti arici, dupa ce cu milioane de ani in urma au atins acea forma de dezvoltare care le este proprie si astazi, in toata aceasta lunga perioada nu si-au schimbat cu nimic infatisarea.

Ariciul autralian este intalnit, in afara de Australia si in alte regiuni ale globului: Tasmania si Noua Guinee.

Pentru prima oara, ei au fost descoperiti in Tasmania in anul 1972. Primele insemnari despre acest animal, au aparut nu in vreo lucrare stiintifica, ci intr-un obisnuit jurnal de bord apartinand vasului "Providenta" care transporta o incarcatura de arbore de paine din marile sudice in Indiile de Vest.

"Aflandu-se intr-o excursie, arata acele insemnari, locotenentul Gutri a ucis un animal de o forma foarte ciudata. Acesta avea o lungime de aproape 17 toli si aproape tot atata in latime. Capul turtit statea atat de aproape de corp, incat se putea crede ca animalul este lipsit de gat. Nu avea gura ca orice animal, ci, ceva in genul ciocului de rata, avand o lungime de 2 toli si care se deschide chiar la capatul lui. Nu avea coada; corpul ii era acoperit in intregime cu tepi tari, amintind de porcul ghimpos".

Principala hrana a ariciului autralian o constituie furnicile si alte mici insecte pe care el le prinde cu limba sa lunga. Nu are dinti, in schimb la radacina limbii se afla niste nodozitati cornoase care ii ajuta sa roada hrana.

Ariciul femela depunde de obicei, un singur ou, pe care-l poarta intr-o punga situata pe burta. La inceput, oul acoperit cu un invelis de pielita, are doar 5 mm in lungime; se mareste apoi treptat pana la 15 mm. Puiul, imediat dupa nastere, se hraneste cu secretia glandelor mamare si sta un timp chiar in punga unde s-a aflat oul.

Nu s-a lamurit inca pe deplin, daca puiul isi petrece tot timpul in punga mamei, sau, poate, mama, din cand in cand, atunci, cand ea isi cauta hrana, il lasa jos, pe pamant, in vizuina.

Mai sunt, de altfel, inca multe alte chestiuni neclare cu privire la viata acestor animale. Astfel, pana in ultimul timp, se considera ca aceste animale isi duc intreaga activitate in timpul noptii. Un studiu mai atent asupra lor, a dovedit insa contrariul. Ariciul australian isi desfasoara activitatea ziua si se hraneste, mai cu seama, in primele ore ale dupa amiezii.

Ramane totusi, sub semn de intrebare, carui fapt se datoreste uimitoarea capacitate a acestui ciudat animal de a-si schimba temperatura corpului de la 10º la 32ºC intr-un timp foarte scurt.