Legenda pisicii

Demult, tare demult, traia o femeie sarmana si vaduva. Dar, aceasta nu era singura, caci locuia cu fata sa, o minunatie de fata. Aceasta era extrem de frumoasa cum rareori se intampla sa fie faptura omeneasca. Se remarca mai ales prin ochii sai mari, dar si prin parul lung si matasos care-i curgea in valuri de aur pe umerii albi ca zapada. Privirea fetei era mai senina si mai stralucitoare ca albastrul cer de vara. Dar, pe cat era de frumoasa, pe atat de lenesa era odrasla femeii din poveste.

Sarmana vaduva muncea de zor tot singura, fie vara, fie iarna, in casa si in ograda, si pe la oamenii din sat, si pe la boieri, ca sa poata pune mancare pe masa. Dar, ce credeti? Oboseala a doborat-o si atunci, vazandu-se neputincioasa, a rugat-o pe fiica sa s-o ajute la treburile gospodaresti. Dar, nici pomeneala, frumoasa nici ca se sinchisea de rugamintile si de truda mamei.

Totusi, stia sa vorbeasca si s-o refuze pe biata batrana cu atata linguseala in glas, cu blandete in ochi si cu suras pe buze, incat femeie ii ierta tradarea, viclenia si ipocrizia din capsorul ei frumos.

Cat era ziua de mare, statea fata in oglinda si-si admira chipul. Daca era cald afara, se retragea la racoarea odaii. Daca era frig dormea pe cuptor, intinzandu-se cu lene multa in caldura asternutului. Si cum fericirea si buna-dispozitia n-o paraseau nicicand, fata canta cu glas mangaietor si dulce de se oprea lumea pe ulita s-o asculte.

A mai dus-a asa biata femei o vreme, insa se intampla ca intr-o iarna grea, aceasta a cazut la pat doborata de boala. Era afara frig de crapau ouale de pasari si nametii de zapada ajungeau pana la fereastra.

Degeaba se ruga mama de fiica-sa sa iasa sa dea de mancare la pasari si la vacuta, caci fata ramase cuibarita pe cuptor, care si el incepea sa se raceasca si murmura  incetisor un cantecel numai de ea stiut. 

Vazand atata nepasare si delasare din partea fetei, batrana rapusa de suferinta, blestema cu ochii inecati inlacrimi amare pe fata, rnica-i odrasla.

„Pe cuptor sa-ti petreci toata viata si cand s-o satura strainii de lenea ta sa te arunce in ulita!”

Si spunand aceste vorbe grele, femeia isi dete ultima suflare.

Peste doua-trei zile, vazand ca usa nu se mai deschide, vecinii au intrat in casa. Au gasit-o pe femeie teapana in patul ei saracacios, dar fata disparuse fara urma. Dar mare le-a fost oamenilor uimirea cand zarira pe cuptor  vietate frumoasa, cu blana matasoasa si aurie, care ii privea fix cu doi ochi de un albastru fara seaman. Micuta faptura torcea incetisor. Parea atat de blanda, firava, mladioasa si neajutorata ...

Cand o femeie a intins mana s-o mangaie, plapandul animalut si-a scos gheare ascutite si s-a repezit sa zgarie mana intinsa. 

Atunci femeia a apucat-o cu mana insangerata de dupa ceafa si a aruncat-o in zapada din fata casei. 

Asa a aparut pe lume pisica, animal frumos si gratios, dar perfid, tradator, lacom si lenes peste masura.