Vulpea si calul de Fratii Grimm

A fost odata un taran si taranul asta avea un cal credincios, care imbatranise si nu mai era bun de nimic. Si daca vazu stapana sa ca s-a subrezit bidiviul si nu mai are ce face cu el, nu mai vru sa-i dea de mancare si-i spuse intr-o zi:

- De folosit nu mai pot sa ma folosesc de tine, da’ eu nu-s hain la suflet si as vrea sa te ajut ... Si de esti inca atat de voinic sa-mi aduci un leu in batatura, atunci te tin mai departe. Da’ acum, sterge-o din grajdul meu!

- Si nu-si termina omul vorbele, ca-l si goni cu o joarda departe, pe camp ... Calul se mahni tare mult de nerecunostinta stapanului si se indrepta spre padure, sa-si caute acolo oleaca de adapost pentru vremea rea. Si-n drumul lui, numai ce se intalni cu vulpea, care-l lua la intrebari:

- Ia asculta, cumetre, de ce umbli atat de singur? Si de ce-ti tii capul in jos? Ce ti s-a-ntamplat?

- Vai de zilele mele - raspunse calul. Zgarcenia si credinta nu fac casa buna impreuna ... Stapanul  meu a uitat ca l-am slujit ani de-a randul cu credinta.Si fiindca nu ma mai tin puterile sa trag la plug, nu se mai indura sa-mi deatainul de graunte, si m-a gonit.

- Fara nicio rasplata?! facu, mirata, vulpea.

- Ba mi-a dat o rasplata, si-nca una buna de tot! ... Cica sa-i aduc un leu in batatura! Si de-oi fi in stare sa fac una ca asta, ma tine mai departe in grajd ... Da’ parca el nu stie ca nu-mi sta in putinta sa fac asa ceva?! ... 

Atunci vulpea ii zice:

- Daca-i vorba pe-asa, las’ pe mine, c-am sa te ajut! Si ceea ce trebuie safaci tu e o nimica toata. Ia intinde-te pe jos si ramai nemiscat, ca si cum ai fi mort! ...

Calul facu intocmai cum ii spusese vulpea si roscovana cea hotomana indata se duse la vizuina leului, care nu era departe de acolo, si-i grai asa:

- Iti aduc o veste cum nu se mai poate de buna. Colo, in poiana de langa alunis, e un cal mort. Hai, vino cu mine, si-o sa ai parte de-un pranz imbelsugat!

Leul nu se codi catusi de putin si prinse a calca pe urmele vulpii. Si cand ajunsera langa cal, vulpea spuse:

- Prea e locul asta in calea oamenilor! ... Stii ceva, aici n-o sa te poti ospata intihna, si-ar fi mai bine sa-l duci la vizuina. Uite, o sa te ajut si eu si-o sa-i leg coadade tine. In felul asta, cred c-o sa-ti fie usor sa-l duci pana acasa. Si cand l-oi avea in vizuina, o sa-l poti manca tara nicio grija.

Leului ii placu sfatul vulpii si, foarte linistit, se lasa sa fie legat de cal. Dar vezi ca vulpea apuca, usurel, coada calului, si-i lega cu ea leului amandoua picioarele ... Si atat de bine i le infasura, si atat de bine facu nodurile, ca nicio putere de pe lume n-ar fi fost in stare sa rupa legaturile.

Dupa ce sfarsi ce avea de facut, vulpea il batu pe cal pe spate, indemnandu-l cu putere:

- Dii, balane, dii! ...

Daca auzi chiuitura vulpii, calul odata sari in sus si-l trase pe leu dupa el. Leul incepu sa raga, de hauli toata padurea, si atat de infiorator urla, ca despaima incremenira toate zburatoarele. Dar calul nu se sinchisi deloc de ragetelelui si-l tari peste toata tarina, pana la usa stapanului sau. Cand vazu asta, stapanul isi schimba gandul si oleaca de omenie parca-i cuprinse cugetul. Si numai ce-i spuse calului:

- Acu’ ramai la mine, dupa cum ne-a fost invoiala! Si nu te teme, c-o s-o duci bine de-aci inainte! ...

Si-i dadura sa manance pe saturate, pana i se sfarsira zilele.