Univers de copil

A+ R A-


Coada ursoaicei de Eugen Jianu

Coada ursoaicei de Eugen JianuUrsoaica s-a privit in oglinda izvorului si, plina de mirare, a vazut ca nu avea coada!

- Mor-mor, a mormait ea. Mandrete mare cum sunt si taman eu sa n-am coada! Ia sa plec eu prin padure si sa-mi rostuiesc una. Cat mai faloasa.

N-a umblat mult ca a dat peste vulpe.

- Cumatra, a intrebat-o ursoaica, n-ai vrea sa-mi imprumuti coada matale?

- Nu pot, spuse vulpea. Fara ea m-ar prinde cainii. Asa, cand ma gonesc,e u tusti, fac coada intr-o parte, ei crezand ca am luat-o si eu intr-acolo, alearga si intra cu fruntile in copaci, iar eu in asta timp am ajuns, hat departe. Asa ca ursoaica a plecat intr-alta parte. Si s-a intalnit cu veverita.

- Veverito, a luat-o ursoaica mai pe departe. N-ai vrea sa-mi dai coada ta, sa o port si eu o zi, nu mai mult ...

- Nu pot! Daca as sta bearca, ar pune jderul laba pe mine. Ca eu cand sar din copac in copac, cu coada ma ajut. Ea imi tine echilibrul si ma ajuta sa cad mereu in picioare! 

A plecat din nou ursoaica, hotarata sa nu se lase pagubita. In poiana s-a oprit in dreptul calului care pastea.

- Calule, rogu-te, fii bun, imprumuta-mi coada ta aleasa.

- Nu ma pot lipsi, ursoaica, nici macar o clipa de coada, ca ea ma fereste de muste si de tauni ... Tot umbland asa, a ajuns ursoaica pe malul raului. Acolo a dat peste vidra iesita la pescuit.

- Vidro, tie ti-e de vreun folos coada? Ti-o trebui acolo, in imparatia apelor tale?

- Pai cum altfel? Coada ma ajuta la inotat, cu ea carmuiesc ... 

A ridicat ursoaica ochii catre crengisul si frunzisul copacilor si al tufanilor. Acolo, multime mare de pasari si pasarici de tot felul, si mai mari, si mai mici, fiecare cu coada ei.

- Zau ca nu pot sa-ti dau coada mea, i-a raspuns gaita cea guresa. E carma mea cand ma aflu in zbor!

- Nici eu nu ma pot lipsi de coada, a adaugat ciocanitoarea. Pe ea ma sprijin cand ma catar in copaci si bat cu ciocul prin scoarta lor ca sa-mi agonisesc viermusii.

- Mie imi foloseste deopotriva si cand zbor si cand ma preumblu in sus si in jos pe trunchiul copacilor adunand ouale de ganganii, a mai zis si pitigoiul.

- Hm, a mai mormait ursoaica, se vede treaba ca am sa raman bearca. Ia sa ma duc eu la bufnita, inteleapta padurii. 

Dar cum pasea catre scorbura bufnitei, a dat peste iepure.

- Iepuras dragalas, imprumuta-mi o lecuta coada mataluta!

- Bucuros. Numai ca n-am coada! La ce mi-ar folosi? S-o tarai dupa mine cand alerg incoace si incolo? Pai mai mult m-ar incurca. Si-ar pune degraba gheara pe mine toti cei care imi jinduiesc blana. Asa ca mai bine fara coada!  Uite, poate vecina caprioara sa te ajute ...

- V-am auzit vorba adineauri, dar nici eu n-am coada. La ce mi-ar folosi? In locul coditei am o pata alba. Ea e semnul pentru iezii mei cand ma urmeaza prin desisurile padurii: se tin dupa albeata si nu se ratacesc! A ajuns ursoaica la scorbura bufnitei. A stat acolo pana seara, fiindca peste zi bufnita nu iese la lumina. A ascultat pasul ursoaicei, apoi i-a zis:

- Toate cele ale padurii si ale vietatilor ei au rosturile lor. Tie la ce ti-ar folosi coada? La agonisitul demancarii? Nu! La aparatul impotriva vrajmasilor? Nici atata! La umblat? Deloc! Atunci? Numai asa, de fudulie? Paunul e singura faptura care isi poarta coada de frumusete; din pricina asta o tine toata ziua infoiata! Si tot din pricina asta se si sfadeste cat e ziua de mare cu celalalt falosal ograzii: curcanul; fiecare infoindu-se in pene. Ba, daca stau si ma gandesc bine, si cozile lor au un rost pe lumea asta: le jumulesc oamenii ca sa-si faca podoabe pe la cusmi si palarii! Ce zici, ursoaico, ti-ar fi la indemana o coada pecare s-o porti zi de zi infoiata si sa se tina oamenii dupa tine, doar-doar or apuca sa prinda o pana din ea, iar tu sa fugi pe unde vezi cu ochii ca sa te feresti?

- Ba, a mai mormait ursoaica si a plecat intr-ale ei. Tot fara de coada. Si cand s-a oprit la unda izvorului sa-si mai astampere setea, ca doar umblase, nu gluma, dupa o coada, s-a vazut oglindita in ape.

- Ia te uita ce bine imi sta asa, fara de coada! Si cum as fi purtat-o daca as fi rostuit una! Pe spate? Pe laturi? Hm, mai mare rasul. Mor-mor-mor, sa nu mai aud pe cineva pomenindu-mi de coada ...


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Poveste La ce meditezi

Poveste La ce meditezi

Poveste - La ce meditezi? La ce meditezi? Intrebarea aceasta m-a chinuit totdeauna.

Sambata Floriilor

Sambata Floriilor

Sâmbăta Floriilor   Sâmbăta dinaintea Floriilor, Sâmbăta Floriilor, este numită şi Sâmbăta lui Lazăr, Moşii de Florii, Lăzărelul, Sâmbăta Morţilor. Femeile obişnuiesc să facă în această zi “plăcinte lui Lazăr” şi...

Dansatoare

Dansatoare

Dansatoare Va oferim spre lectura poezia “Dansatoare” scrisa de Tana Quil. Cu aripile peste viata Deschis Tu treci magia Zborului tau - Vis.

Calatorii prin marile sudului

Calatorii prin marile sudului

Calatorii prin marile sudului Spre sud, in marile calde intalnim una dintre cele mai frumoase asociatii de vietuitoare – recifele de corali. Numite adesea si “gradinile marii”, ele sunt alcatuite din...

Cele 7 greseli ale lui Jules V…

Cele 7 greseli ale lui Jules Verne

Cele 7 greseli ale lui Jules Verne   A trecut ceva timp de cand spiritul stiintific al unui scriitor genial concepea si descria amanuntit calatoria a trei oameni spre luna si in...