Tantarul vampir (poveste chinezeasca)

De mult traia intr-o pestera in munti un tantar urias. Trompa lui era lunga de o jumatate de metru, trupul era acoperit de o blana lunga, iar in parti ii crescusera aripi: doua mari si doua mici.

Putea sa zboare in vazduh si sa mearga pe pamant. 

Vara, in fiecare seara, tantarul inghitea cate un om. Oamenii s-au tot gandit ce sa faca si nu stiau cum sa scape de pacoste, nici unul dintre ei nu cutezasa se apropie de tantar. Trageau in el cu arcul, insa sagetile nu-l atingeau.Tantarul trecea din sat in sat. Intr-o seara, ajunse intr-un sat unde a mancat iar un om. A doua zi, in acel sat a izbucnit un incendiu. Limbile de foc se ridicau sus, fumul se imprastia in rotocoale si tot satul alerga intr-un suflet sa stinga focul.

Oamenii se intrebau de ce tantarul nu zboara mai departe.

- Tantarul ar trebui sa zboare, dar s-a speriat de fum, a zis un batran.

- Poate sa aiba dreptate batranul. Maine sa incercam sa atatam si mai tare focul! au hotarat satenii. 

A doua zi, pe seara, au strans o gramada mare de vreascuri uscate, au pus si cateva lemne verzi, iar dedesubt au pus iarba uscata si umeda si au aprins focul in piata, in mijlocul satului. Era mai mult fum decat la un incendiu.

Tantarul a aparut, dar, cum a vazut fumul, s-a intors. S-a raspandit repede printre sateni stirea ca tantarul se teme de fum. In fiecare seara fumegau satele si tantarul nu mai aparea si nici nu mai manca oameni. 

Au trecut asa cateva zile si satenii s-au adunat din nou la sfat.

Si din nou a vorbit batranul.

- Aduceti o gramada mare de vreascuri, in mijloc vom pune o sperietoare de hartie, sub vreascuri vom aseza franghii, capetele le vom tine in maini si ne vom ascunde prin apropiere. Cum va veni in zbor tantarul, vom trage de capete din toate partile.

Tantarul era mort de foame, nu mai mancase nimic de sase zile. Abia mai putea sa astepte. Se intunecase. A zburat cat mai sus spre cer si a vazut ca deasupra satului nu era fum. A facut un ocol. Nici tipenie de om. Unde s-o fi ascuns tot satul? Deodata tantarul a observat un om de hartie in piata si s-a aruncat asupra lui. A vrut sa-i rupa hainele si sa-i bea pe saturate sangele, canddin toate partile a navalit fumul.

Tantarul n-a mai avut nicio scapare, fumul l-a sufocat. 

A sunat gongul, toti s-au adunat in piata, barbati si femei, batrani si tineri, si fiecare a adus un brat de vreascuri.

S-a starnit un vant puternic, care a intetit flacarile. Focul a palpait pana in zori si tantarul vampir a ars.

A doua zi, satenii din imprejurimi s-au strans sa vada tantarul mort. A  venit seara si roiuri de tantari mici au acoperit trupul tantarului, ca si cum ar fiavut puterea tantarilor mari.

- Dati vreascuri sa ardem toti tantarii. Sa-i starpim pe toti! i-a sfatuit batranul intelept.

- Nu trebuie sa-i ardem. Oare acesti tantari mici pot manca oameni? a inceput sa zica unul si altul si toti au fost de parere ca tantarii mici nu pot sa facaun rau mare si lemnele taiate sa fie pastrate.

De aceea si azi tantarii mai traiesc si in fiecare vara pisca oamenii, dar se sperie tare de fum.