Omul - genetica si inteligenta

Aparitia omului pe Pamant nu a insemnat numai aparitia unei noi specii cu o mare capacitate de adaptare, dar si a unei noi forte, a gandirii umane, expresie a activitatii materiei care a atins in Univers gradul cel mai inalt de organizare si evolutie, creierul uman.

Mintea omeneasca, fara a depasi inepuizabilele “imaginatii” ale naturii, in matricea careia a fost zamislita, a reprezentat si reprezinta izvorul unor realizari ce concureaza uneori maiestria si maretia acesteia. Pornind de la minunile antichitatii, de la Gioconda, Oda bucuriei si Luceafarul eminescian, trecand la teoria selectiei naturale si teoria relativitatii si ajungand la controlul energiei nucleare, la miniaturizarea din electronica si la manipularea genelor, mintea omeneasca  a dovedit ca puterea sa de penetratie in descifrarea Universului este inepuizabila. Aceasta cu atat mai mult cu cat se estimeaza ca, din intregul sa potential inelectual, omul actual nu exprima decat aproximativ a zecea parte, ramanand o rezerva confortabila pentru evolutia sa viitoare in directia perfectionarii intelectuale. Dintotdeauna, inteligenta a fost cea mai importanta dintre fortele ce au tinut de factorul uman care au populsat societatea omeneasca si este de asteptat ca rolul ei sa creasca in continuare. Si cand ratiunea va triumfa si Homo sapiens va renunta la arma violentei si fortei, singura si suprema competitie se va desfasura pe arena inteligentei.

Inteligenta poate fi definita drept capacitatea de a desprinde cu rapiditate legatule cuzale esentiale dintre fenomene si de a adapta cu rapiditate comportamentul la situatii circumstantiale variate si neprevazute. Ea este rezultanta unor activitati complexe ce isi au izvorul in structuralizarea si functionarea sistemului nervos central. Unealta a gandirii, apanaj se pare exclusiv al speciei umane, cea mai perfectionata dintre toate care exista in Univers, ea a permis omului sa realizeze cunoasterea de sine si a ceea ce il inconjura.

La desprinderea sa de stramosul comun al maimutelor antropoide si al spitei umane, stramos care care avea o garnitura de 48 de cormozomi, gandirea “inaintasilor” nostri se bateau la poarta miraculoasa a umanizarii era extrem de rudimentara, bazata in esenta pe acte instinctive. Un moment crucial in geneza speciei umane l-a constituit un accident genetic reprezentat de o fuziune a doi cromozomi, ceea ce a condus la aparitia unei forme intermediare cu 47 de cromozomi, din care, mai apoi, s-a despins omul cu 46 de cromozomi. Maimutele antropoide actuale, care nu au ales drumul umanizarii, pastreaza garnitura initiala de 48 de cromozomi.

Accident genetic care a marcat piatra de hotar in lungul drum al devenirii omului, in esenta o mutatie numeric cormozonala, a determinat o adevarata “revolutie genetica”, realizandu-se noi raporturi ce au conditionat saltul calitativ in gandire si aparitia unor semnale mai sofisticate de comunicare constituite in ceea ce cunostem astazi drept limbaj. Rudimentar si sarac la inceput, acesta s-a perfectionat si imbogatit in procesul muncii, deoarece, pentru a supravietui, vulnerabila specie ou constituita, angajata pe drumul umanizarii, a trebuit sa-si modifice activ mediul de viata si sa devina dintr-un tool-user (folositor de lucruri, de unelte deci) un tool-faber (adica un fauritor de unelte). Pe aceasta cale, adaptarea sa a devenit mult mai larga decat a altor specii. Munca, in cadrul careia au avut loc imbunatatirea continua a uneltelor si dezvoltarea relatiilor sociale, a conditionat perfectionarea structural-functionala a sistemului nervos si a organelor de simt. Se contureaza noi proprietati ale gandirii insotite de desavarsirea proceselor de engramare (memorizare) si de aparitia imaginatiei. Totodata se slefuiesc si se perfecteaza, ajungandu-se chiar la posibilitatea de control, emotiile si setimentele, ceea ce inseamna ca in activitatea speciei umane instinctele incep sa piarda din suprematie.

Inventarea limbajului, acest extraordinar si unic instrument de comunicare, a reprezentat un punct nodal in perfectionarea speciei umane, el fiind fundamental diferit de sistemele de comunicare de la alte specii animale. Spre raportare fata de rudele omului deprinse din acelasi stramos comun cu 48 de cromozomi, se apreciaza ca sistemul de comunicare al cimpanzeilor, bazat in esenta pe limbajul semnelor, este comparabil cu acela al unui copil de cel mult 2-4 ani.

Limbajul uman este unic in flexibilitate si creativitate, ofernd posibilitatea unei reprezentai abstracte a obiectelor si a relatilor dintre acestea. Pe baza sa, experienta personala poate fi comunicata altora, atat de orizontala, la contemporani, cat si pe verticala, de la o generatie la alta. Experienta acumulata este transferata tinerilor prin educatie. La om, alaturi de evolutia biologica prin acumularea diferentelor genice, a avut loc evolutia culturala prin acumularea de experiente si idei sub forma unor simboluri. Selectia naturala, suprapusa ulterior selectiei sociale, in care elementul educational a fost esential, a favorizat dezvoltarea exploziva a creierului uma, unic in greutate (raportata la aceea a corpului) si mai ales in complexitate.