Genetica, ereditate si mediu

Genetica studiaza de foarte mult timp rolul ereditatii si al mediului in geneza caracterelor normale si patologice. Initial s-a admis ca un caracter oarecare poate fi determinat fie de ereditate, fie de mediu. Acum insa se stie cu certitudine ca aparitia oricarui caracter reclama atat participarea ereditatii, cat si a mediului. Concluzia se sprijina pe un numar impresionant de fapte, din care prezentam in continuare doar cateva.

Unii hormoni administrati mamei la inceputul gestatiei conditioneaza aparitia unei malformatii. Exemplul cel mai cunoscut este cortizonul, unul dintre hormonii glandei corticosuprearenale. La soarece el conditioneaza aparitia despicaturii palatine. Frecventa malformatiei variaza insa de la o linie la alta. La aceea doza fiecare linie reactioneaza specific. Astfel, in timp ce in unele linii malformatia nu apare, in altele ea atinge valori extrem de mari. Daca se incruciseaza aceste suse, cu receptivitate atat de inegala, rezulta pui cu o rezistenta intermediara fata de actiunea teratogena a hormonului.

A fost pusa in evidenta si o sensibilitate de specie. Astfel, talodomida, medicament raspunzator de nasterea mai multor mii de copii cu malformatii, este teratogen la om si iepure si relativ inofensiv la soarece.

Exista o rasa banala de iepuri, rasa himalaiana, cu corpul slab pigmentat, cu exceptia urechilor, a nasului si a labelor, care sunt negre. Distributia pigmentatiei inchise este conditionata de temperatura ambianta. Daca se raceste artificial o anumita regiune a corpulu, in foarte scurt timp pigmentatia se accentueaza. La alte rase de iepuri acest fenomen este nerecunoscut. Culoarea neagra este rezultatul unei serii de realctii biochimice care duc la formarea melaninei, precursorul pigmentului negru. Acest sistem de reactii este sensibil la temperatura. Cu cat temperatura este mai coborata, cu atat lantul de reactii este mai eficient.

Gemenii sunt un fenomen biologic firesc. Ei rezulta fie dintr-un ou care s-a divizat in doua si din fiecare jumatate s-a format un singur individ, fie dintr-o dubla fecundare (doua ovule au fost fecundate simultan de doi spermatozoizi). In primul caz gemenii au o structura genetica identica (sunt monozigoti). In al doilea caz, gemenii sunt genetic deosebiti, asa cum sunt frati si surorile obisnuite (sunt dizigoti).

Ne vom opri asupra primilor. Deoarece provin dintr-un singur ou, ei vor avea aceleasi gene, deci aceleasi caractere biochimice si aceleasi trasaturi somatice. Similitudinile sunt atat de mair, incat deseori sunt greu de deosebit. In mod normal, ei ar trebui sa faca aceleasi boli, sa aiba acelasi coeficient de inteligenta, aceeasi inaltime. Totusi, studiind serii mari de gemeni, vom observa ca intre ei apar si unele diferente. O se rie de boli, indeosebi infecto-contagioase, nu apar niciodata la ambii gemeni.

Cele mai interesante concluzii le-a adus investigarea gemenilor monozigoti si crescuti separat. Din diferite motive, disparitia mamei in timpul nasterii, o boala psihica grava a unuia dintre parinti, uniig emeni au fost infiati de familii deosebite si crescuti deci in conditii de mediu diferite. Daca ereditatea ar fi totul, atunci gemenii ar trebui sa prezinte acelesi particularitati. Ori, faptele demonstreaza contrariul. Ei fac boli diferite, fireste, in ipoteza ca acestea nu sunt conditionate de o singura mutatie genica, coeficientul de inteligenta si inaltimea sunt oarecum diferite.

Concluzia se impune de la sine: ereditatea nu determina niciodata un caracter, ea conditioneaza doar limitele in care acesta se va dezvolta. Rezultatul final depinde de mediu.