Univers de copil

Difteria

Ce este difteria?

Difteria este o boala infectioasa a cailor respiratorii, agentul etiologic fiind Corynebacterium diphtheriae, o bacterie gram-pozitiva, numita si bacilul Klebs Loeffler care produce toxina difterica. Este o boala grava la care complicatiile pot duce la cazuri mortale. Pentru prevenirea bolii exista un vaccin eficient. Este o afectiune acuta caracterizata prin manifestari datorate infectiei cailor respiratorii superioare si manifestari sistemice datorate efectului toxinei difterice. Toate celulele umane au receptorul pentru toxina difterica, astfel incat toate tesuturile pot fi afectate in cadrul difteriei. In forma respiratorie, functie de localizarea infectiei, difteria afecteaza amigdalele, faringele, laringele si nasul. La tropice, forma cutanata cauzeaza ulceratii ale pielii. In Romania, datorita vaccinarii incepand de la nastere, cazurile de difterie sunt rare.

Transmiterea difteriei

Difteria se transmite pe cale respiratorie (aeriana) prin intermediul stranutului, tusei, suflatul nasului, vorbitului si prin contactul direct cu pielea contaminata sau, foarte rar, prin alimente infectate. Sursa de bacili difterici este reprezentata de purtatorii sanatosi sau persoanele bolnave de difterie, care prezinta bacili difterici la nivelul orofaringelui sau la nivelul pielii. Bolnavul este contagios timp de 6 saptamani, in absenta tratamentului. In timpul izbucnirilor epidemice copiii purtatori de germeni, care nu prezinta semne si simptome de boala, pot transmite boala.

Receptivitate
Difteria afecteaza toate grupele de varsta, dar in special copiii sub 15 ani nevaccinati. Boala apare mai ales in timpul iernii si in zonele temperate. Anticorpii materni persista la nou-nascut 4-6 luni, daca mama a fost imuna.

Perioada de incubatie

Perioada de incubatie este de 2-6 zile, dar simptomele pot sa apara uneori dupa un interval de 6 zile.

Simptomele si evolutia difteriei

Tabloul clinic depinde de localizarea si intensitatea procesului difteric. Cele mai intalnite forme clinice ale difteriei sunt: faringiana, nazala, laringeana, bronsiala si de plaga, dar exista si cazuri cand aceasta boala poate sa afecteze doua organe sau mai multe deodata.
Forma laringiana este grava, forma nazala este mai putin severa, dar cu posibilitate de cronicizare.

Primele simptome apar dupa o perioada cuprinsa intre 2-6 zile. Pe amigdale se formeaza niste depozite alb-cenusii, compacte, uneori galbui, denumite si false membrane si acestea se extind rapid si afecteaza tot gatul. Nu incercati sa le indepartati deoarece vor incepe sa sangereze si dupa numai 2-3 ore vor aparea altele in locul celor indepartate.
Difteria la nivelul faringelui este cea mai intalnita forma a acestei boli (90-95% din cazuri) si este insotita de voce ragusita, tuse seaca, agitatie, febra (39˚C) care dureaza 2-3 zile, durere la inghitit, cefalee, inflamarea ganglionilor limfatici si respiratie zgomotoasa. Falsele membrane apar pe amigdale, le acopera in totalitate si nu depasesc suprafata lor.

In angina si laringita difterica primele simptome sunt durerea in gat, pierderea poftei de mancare, ferba moderata. Dupa 2-3 zile se formeaza false membrane alb-sidefii, aderente, care cuprind tot faringele, sangerand daca se incearca indepartarea lor.

In forma cutanata leziunile sunt foarte dureroase si orice leziune cutanata cronica poate fi infectata cu bacilul difteric.

Numeroase cazuri sunt subestimate, deoarece infectia se poate manifesta si in forme inaparente.

Complicatiile difteriei

Complicatiile se datoreaza mai ales toxinei difterice, care difuzeaza in organism, determinand fenomene toxice la distanta, afectand mai ales inima (miocardita) si sistemul nervos.

Infectia cu Corynebacterium diphtheriae determina o serie de complicatii sistemice aparute ca urmare a prezentei toxinei in sange:

§         complicatiile cardio-vasculare (miocardita) pot surveni in primele 2-4 saptamani de la debutul bolii si sunt insotite de astenie progresiva, dispnee (respiratie greoaie, zgomotoasa si prelungita), insuficienta cardiaca, uneori stop cardiac;

§         complicatii neurologice cu paralizia valului palatin si imposibilitatea alimentarii, paralizia nervului oculomotor ce determina tulburari de vedere si polinevrita periferica (inflamarea nervilor periferici).

§         complicatii renale care pot evolua catre insuficienta renala acuta sau cronica;

§         suprarenalita toxica manifestata prin prin leziuni hemoragice sau degenerative.

In forma respiratorie, boala e mortala in 5-10% din cazuri.

Tratarea difteriei

Difteria este o boala infecto-contagioasa, grava, care necesita o schema complexa de terapie. Bolnavul ar trebui sa fie izolat pentru a evita transmiterea bolii. Pacientii devin non-infectiosi dupa doua zile de la inceperea tratamentului. Tratamentul difteriei include:

§         tratament specific cu Antitoxina difterica cu scopul de a neutraliza toxina;

§         antibiotice care stopeaza producerea de toxina la pacientii infectati (antibioticele de tipul penicilinei sau eritromicinei sunt in general eficiente in eliminarea bacilului difteric de la pacientii bolnavi sau purtatorii sanatosi).

Tratamentul difteriei dureaza in general 14 zile.

Dieta si regimul alimentar

Se recomanda un regim alimentar care sa asigure un suport nutritiv ridicat, alimente bogate in toate principiile energetice: carne, lactate, fructe, legume).

Prevenirea difteriei

Modul cel mai eficace pentru prevenirea difteriei este mentinerea unui nivel inalt de imunizare in comunitate. In majoritatea tarilor lumii vaccinul antidifteric se administreaza concomitent cu vaccinul antitetanic si antipertussis (DTP). Este recomandat un rapel de vaccin asociat antidifteric-antitetanic la fiecare zece ani, pentru a prelungi imunitatea. Imunitatea obtinuta prin boala nu este solida, durabila iar cea obtinuta prin imunizare este de 10-15 ani.

In Romania, vaccinul impotriva difteriei se administreaza intramuscular, prima doza se face la varsta de 2 luni si din 2 in 2 luni se pot da si celelalte doze, iar prima doza de rapel se face la 1 an dupa prima vaccinare.