Univers de copil

Oreionul (parotidita epidemica sau infectia urliana)

Ce este oreionul?

Este o boala infectioasa acuta, contagioasa, produsa de un virus care determina inflamarea glandelor salivare. Aceasta boala infecto-contagioasa data de virusul urlian, afecteaza pe langa glandele salivare (cel mai frecvent parotidele) si pancreasul, sistemul nervos si organele genitale.

Transmiterea oreionului

Izvorul de infectie este numai omul bolnav. Transmiterea este respiratorie, prin picaturi de secretii respiratorii, rar prin contactul cu obiecte (jucarii, vesela) contaminate cu saliva. Perioada de contagiune incepe cu 6 zile inainte de aparitia simptomelor, transmiterea bolii necesitand un contact prelungit cu cel infectat. Contagiozitatea este de 3 zile inainte si 4 zile dupa debutul bolii.

Receptivitate
Boala este foarte rara la sugari si la copiii mici. Peste varsta de 2 ani se intalneste mai des. Boala este mai frecventa la copiii intre 5-14 ani, iarna si primavara. Copiii care frecventeaza de timpuriu colectivitatile (gradinita sau caminul) fac boala intre 3 si 7 ani.

Perioada de incubatie

Perioada de incubatie este de 14-21 zile, cu limite extreme de 9-25 de zile.

Simptomele oreionului

Simptomele initiale includ durerea de gat sau urechi, pierderea poftei de mancare, oboseala, cefalee, febra moderata. In formele severe debutul poate fi brusc, cu febra ridicata, frisoane, varsaturi. Tumefierea glandelor parotide (uni sau bilaterala) confera aspectul caracteristic de fata de ''para''. Uneori sunt afectate si celelalte glande salivare (sublinguale si submaxilara). Pana la 40% din cazuri pot fi asimptomatice.

Debutul bolii este brusc cu febra 38-39 grade celsius, dureri de cap, dureri musculare, tensiune dureroasa a lojii parotidiene, de obicei bilateral, laringita catarala, dureri la masticatie, secretia salivara este redusa, limba este incarcata cu miros fetid. Tumefactia cedeaza in 7-10 zile fara sa supureze.

La 5-12 zile de la afectarea parotidelor pot apare localizari extrasalivare de tipul orhitei urliene uni sau bilaterala la baieti, cu dureri in testicul si cresterea brusca a temperaturii, greata, varsaturi, agitatie, cu regresie in 10 zile.

La fete, complicatia care poate aparea este ooforita, cu dureri in abdomenul inferior prin inflamarea ovarului. La ambele sexe, se pot intalni si urmatoarele complicatii, ca de exemplu mastita, pancreatita sau afectarea sistemului nervos cu meningita, encefalita sau mielita urliana.

Evolutia oreionului

Ziua 1

§         dureri la mestecat sau durere faciala pe care copilul nu o poate localiza

§         pierderea poftei de mancare, oboseala, cefalee, febra moderata

Ziua 2

§         umflatura si sensibilitate de o parte a fetei (uneori de ambele parti)

§         dureri la deschiderea gurii

§         temperatura crescuta

§         dureri in gat, ce se intensifica la inghitire

§         gura uscata

Ziua 3-a

§         umflarea accentuata a fetei, de obicei bilaterala

Zilele a 4-a si a 6-a

§         reducere gradata a umflaturii si ameliorarea celorlalte semne si simptome

Ziua a 13-a

§         infectia nu mai este contagiosa

Complicatiile oreionului

Virusul poate afecta gonadele (glandele sexuale), pancreasul, sistemul nervos. Pana la 40% dintre baietii infectati cu oreion dupa pubertate prezinta o tumefiere dureroasa a testiculelor, numita orhita, care in cazuri rare poate determina sterilitate. Pancreatita poate apare dupa o saptamana de boala, pacientul acuzand greturi, varsaturi si dureri intense localizate in etajul superior al abdomenului; evolueaza spre vindecare totala. Complicatiile nervoase (meningita, encefalita) pot apare fara parotidita asociata, fiind urmate de sechele pe termen lung (surditate).

Tratarea oreionului

Tratamentul simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor. Se recomanda izolarea pacientului timp de 14 zile la domiciliu sau la spital, repausul la pat se mentine 10-14 zile. Dupa ce a avut oreion, copilul este imunizat definitiv. 

Dieta si regimul alimentar

Se fixeaza in functie de febra, de durerile la inghitit si de toleranta digestiva. In forme ce incep cu febra mare si dureri de gat se recomanda lichide in cantitati mici si repetate, la temperatura camerei (ceaiuri moderat indulcite, supe strecurate, sucuri de fructe, zeama de compot, lapte). Pe langa acestea in primele 7-10 zile se va mentine un regim cu lapte si derivate, vegetale, carne rasol. Se vor evita mesele prea copioase, excesul de grasimi si de dulciuri. Din cauza reducerii miscarilor de masticatie si a febrei, in gura se poate dezvolta o candidoza, asa ca este bine ca bolnavul sa bea cat mai multe lichide si sa-si clateasca gura de mai multe ori cu ceai de musetel, cu bicarbonat de sodiu si/sau sa se puna in gura picaturi de glicerina cu stamicina.

Prevenirea oreionului

Imunizarea activa se face cu vaccin cu virus viu atenuat, utilizat ca trivaccin in asociere cu cel antirujeolic si antirubeolic.