Univers de copil

Scarlatina

Ce este scarlatina?

Scarlatina este o boala infecto-contagioasa, cauzata de un streptococ hemolitic care nu numai ca provoaca o infectie a gatului (numita “gat streptococci”), dar produce si o toxina care cauzeaza eruptia distinctiva a scarlatinei. Unii oameni sunt mai sensibili la toxina decat altii, deci este posibil ca nu toti membrii familiei care sunt infectati sa aiba eruptia, desi au gatul streptococic. 

Scarlatina este asemanatoare cu anghina, dar in cazul scarlatinei, pe langa durerile de gat apare si o eruptie cutanata.

Scarlatina este destul de rar intalnita in zilele noastre.

Transmiterea scarlatinei

Intrucat infectia este transmisa prin fluidele din caile respiratorii (secretiile respiratorii), rata infectarii este mai ridicata in colectivitati si in zonele aglomerate.

Izvorul de infectie este reprezentat de catre:

§         bolnavii cu scarlatina: care sunt contagiosi incepand de la sfarsitul perioadei de incubatie, in perioada de debut, in perioada de stare 1-2 zile dupa inceperea tratamentului cu penicilina; in absenta tratamentului, pot fi contagiosi si in perioada de convalescenta, pana la 10 saptamani;

§         bolnavii cu angina streptococica, determinata de o tulpina de streptococ beta-hemolitic care are capacitatea de a secreta toxina eritrogena responsabila de aparitia scarlatinei;

§         bolnavii cu forme usoare de boala, care pot trece neobservate sau purtatorii sanatosi de streptococ beta-hemolitic tip A (se apreciaza ca aproximativ 20% din populatie este purtatoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui).

Principalele modalitati de transmitere:

§         aeriana, prin picaturi;

§         indirecta, prin obiecte contaminate, sau pe cale digestiva, la copii (prin consum de lapte contaminat);

§         exceptional, prin plaga chirurgicala.

Odata patrunsi in caile respiratorii, streptococii se inmultesc la nivelul faringelui, determinand local angina (rosu in gat) si elimina o toxina (eritrotoxina) care difuzeaza in organism determinand aparitia eruptiei cutanate caracteristice. Dupa scarlatina ramane o imunitate durabila, bazata pe anticorpi antitoxina.

Receptivitate
Scarlatina este o boala infecto-contagioasa sporadic-endemica, cu aparitia unor focare epidemice mai ales in colectivitatile de copii. Copiii sub varsta de 10 ani au o receptivitate mai mare pentru scarlatina, grupa de varsta cel mai frecvent afectata fiind 5-9 ani; baietii sunt mai des afectati decat fetele. Scarlatina apare cu o frecventa de 4-5 ori mai mare in mediul urban decat in mediul rural. De asemenea s-a constatat o periodicitate sezoniera de toamna-iarna si multianuala, aparand epidemii la 5-6 ani.

Scarlatina este rara la copiii sub 2 ani, deoarece substantele din sistemul imunitar al mamei (anticorpii) protejeaza copilul pana la aceasta varsta. Varsta cea mai frecventa de imbolnavire este 4-8 ani. Pe la 10 ani, cei mai multi copii au propria imunitate fata de toxina produsa de bacterie.

Scarlatina poate afecta insa si persoanele adulte.

Perioada de incubatie

Perioada de incubatie este in general in medie de 2-6 zile.

Simptomele scarlatinei

Boala debuteaza cu febra, care ajunge pana la 39-40˚C si este insotita de frisoane, varsaturi, tahicardie, convulsii, dureri de cap, dureri in gat la inghitit si uneori copilul delireaza.
Faringele devine rosu intens, la fel si limba, iar ganglionii limfatici se inflameaza. Amigdalele, valul palatului si fata interna a buzelor sunt invadate cu depozite de puroi.
Eruptia apare, prima data, pe gat, pe spate si pe partile laterale ale toracelui si in zonele unde pielea este mai subtire (zona inghinala, plicile cotului si axila). Cauzeaza prurit la inceput. Este formata din papule aspre la pipait si au un contur neregulat. In faza imediat urmatoare, eruptia se va intinde pe tot corpul, exceptie facand palmele mainilor si talpile picioarelor, iar regiunea din jurul gurii ramane palida. Se formeaza dungi rosii, in jurul coatelor si a subsorii. In momentul in care sunt presate, zonele devin albe. Eruptia apare in 2-3 zile, stagneaza 1-2 zile si apoi, in timp de 2 zile dispare.

Evolutia scarlatinei

Perioada preeruptiva (prodromul) cu durata de 36-48 ore se instaleaza brusc, uneori brutal, cu febra, angina, varsatura.

§         febra este frecvent precedata de frisoane, atinge valori mari (39-40°C), fiind insotita de tahipnee, tahicardie, agitatie, convulsii la copilul mic;

§         angina (enantemul) debuteaza cu o senzatie de uscaciune in gat, deglutitie dureroasa. Aspectul anginei este rosu-intens (ca “flacara”) si cuprinde amigdalele, pilierii, lueta, prezentand o linie neta de demarcatie intre palatul moale congestionat si restul mucoasei palatine, care are aspect normal;

§         varsaturile pot fi unice sau repetate, insotite si de alte manifestari digestive: greturi, dureri abdominale;

§         adenopatia satelita este intotdeauna prezenta, submaxilar, latero-cervical;

§         limba urmeaza un ciclu caracteristic de-a lungul evolutiei bolii, in prodrom fiind incarcata cu un depozit albicios (limba de portelan);

§         faciesul bolnavului este tipic, cu paloare peri-buco-mentoniera, cu congestia pometilor obrajilor, semn descris ca “masca lui Filatov” sau “faciesul palmuit al lui Trousseau”.

Perioada de stare (eruptiva): are o durata de 4-6 zile si debuteaza prin aparitia unui eritem punctat, pe gat si torace. Generalizarea eruptiei se realizeaza in 24-48 de ore, fara a afecta fata, care pastreaza aspectul de masca Filatov. Tegumentul este aspru la palpare.

§         culoarea exantemului micro-maculo-papulos este intens rosie, mai bine exprimata la radacina membrelor, in zonele de flexie, pe torace si in axile, fara sa lase portiuni de tegument neafectat. La nivelul plicilor de flexie a membrelor, eruptia ia un aspect caracteristic, de linii echimotice, situate transversal, datorita microtraumatismelor produse de miscarea membrelor, semn descris de Grozovici si Pastia. Acest semn persista si dupa stingerea eruptiei, fiind util in diagnosticul retrospectiv al scarlatinei;

§         limba isi continua ciclul, prin descuamare de la varf catre baza si pe margini, fiind complet descuamata la sfarsitul perioadei de stare, cand ia aspect de “limba zmeurie”;

§         angina persista si este insotita de adenopatiile cervicale si submaxilare, cu ganglionii mariti in volum, sensibili la palpare, dar fara fenomene supurative.

Semnele generale se mentin, febra persistand inca 2-3 zile de la introducerea antibioticului. Doar in formele severe, toxice, se mentioneaza modificari cardio-circulatorii, cu tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, hipotensiune arteriala, colaps, hepatomegalie, uneori insotita de subicter, nefrita in focar, simptome neuro-psihice (agitatie, delir, convulsii, meningism) si artralgii toxice.

Perioada de convalescenta se caracterizeaza prin descuamatia furfuracee la nivelul fetei, si lamelara sau in lambouri, la nivelul extremitatilor. Limba se reepitelizeaza, avand o culoare rosie-inchisa, lucioasa (“limba lacuita” sau “limba de pisica”). In scarlatina tratata precoce cu antibiotice, descuamatia este discreta.

Complicatiile scarlatinei

In general scarlatina este o boala autolimitanta, dar in unele cazuri, netratata, in evolutia bolii pot aparea si complicatii. Acestea sunt reprezentate in timpul perioadei de stare de catre: artrita toxica, nefrita, cardita, encefalita. In convalescenta prin extindere la organele din jur pot aparea complicatii septice de tipul: sinuzite, otite, mastoidite, adenite, flegmon amigdalian, flegmon al planseului bucal. Complicatiile care pot aparea mai tarziu, dupa infectia scarlatinica, sunt: reumatismul articular acut si glomerulonefrita post-streptococica, insa au devenit rare astazi.

Tratarea scarlatinei

Chemati medicul urgent, daca credeti ca unul dintre membrii familiei are scarlatina.

Spitalizarea timp de 6-7 zile este obligatorie. Repausul la pat este recomandat timp de 6-7 zile. Izolarea, repausul relativ si controlul medical se vor prelungi inca 2-3 saptamani in convalescenta, pentru a preveni si depista eventualele complicatii imunologice.

Tratamentul este obligatoriu, deoarece nu trebuie lasat ca boala sa-si urmeze cursul. Netratarea la timp poate duce la complicatii grave precum: inflamarea rinichilor si a articulatilor si probleme cardiace. Se prescrie un tratament cu antibiotice timp de 10 zile (penicilina reprezinta antibioticul de electie, inlocuit de macrolide la persoanele alergice la penicilina), se da copilului o injectie cu Moldamin si peste 10 zile alta. Introducerea antibioticelor (penicilina) a schimbat esential evolutia bolii care este mai scurta si complicatiile au devenit exceptionale.

Pentru reducerea febrei se da paracetamol, iar corpul copilului se unge cu creme speciale care sa amelioreze mancarimea. Tratamentul simptomatic consta in administrarea de antitermice (paracetamol) si capilarotone (vitamina C, rutin, troxevasin). Dezinfectia nazo-faringiana este importanta, utilizandu-se faringosept si instilatii nazale cu colargol.

Dieta si regimul alimentar

Regimul alimentar este hidro-lacto-zaharat. In primele zile de boala, cand bolnavul are febra mare, cu stare generala alterata, se plange de dureri in gat si nu are pofta de mancare i se va da numai regim hidro-lacto-zaharat. Pe masura ce apetitul revine si toleranta digestiva creste (nu mai varsa, nu are greturi, nu se plange de dureri abdominale), febra scade si starea generala se amelioreaza se va largi si regimul alimentar, dandu-i-se in plus derivate de lapte, carne rasol, orice fainoase. Dupa cateva zile de afebrilitate si daca urina este normala, se trece la un regim alimentar normal.

Igiena familiala

Este dificil de evitat infectarea celorlalti membri ai familiei care nu sunt imuni la boala. Totusi, este bine sa luati urmatoarele masuri:

§         pastrati tacamurile si hainele folosite de copilul bolnav separate de ale celorlalti membri ai familiei, si spalati-le in apa fierbinte cu sapun;

§         cei care ingrijesc copilul bolnav trebuie sa se spele des pe maini.

Profilaxia scarlatinei

In cazul aparitiei unui caz de scarlatina se vor lua masuri de profilaxie:

§         se va efectua ancheta epidemiologica, depistandu-se sursa de infectie, bolnavii si contactii bolnavilor; cazurile de scarlatina se declara nominal si de obicei se spitalizeaza minim 7 zile;

§         la externare bolnavii vor fi supravegheati prin examen clinic la 2, 3 luni, prin examene de urina timp de 4 saptamani, VSH, ASLO si fibrinogen la 1, 2 luni, pentru a surprinde eventuale complicatii;

§         suspectii vor fi tratati la fel ca si bolnavii pana la confirmare sau infirmare;

§         contactii bolnavilor cu scarlatina (membrii familiei, colegii, toti cei care au intrat incontact cu persoana bolnava) vor fi supravegheati clinic timp de 10 zile;

§         in colectivitatile de copii, in care au aparut cazuri se face triaj epidemiologic zilnic, pe perioada incubatiei maxime de la aparitia ultimului caz, educatia sanitara a copiilor si a angajatilor privind modalitatile de transmitere si riscul afectiunilor post streptococice;

§         purtatorii de streptococ beta-hemolitic depistati in focar, vor fi tratati timp de 10 zile cu Penicilina V;

§         se va face dezinfectia obligatorie, continua, la patul bolnavului, la domiciliu si la spital, daca a fost internat;

§         se indica supraveghere bacteriologica (exudat naso-faringian) si/sau serologica (ASLO) in colectivitatile de copii in care au aparut cazuri de scarlatina.

Surse si adrese web utile:

http://www.sfatulmedicului.ro/Rujeola-si-alte-boli-ale-copilariei/scarlatina_662

http://www.medfam.ro/books/infectioase/scarlatina.htm