Univers de copil

Rubeola (pojarelul sau pojarul german)

Ce este rubeola?

Rubeola este o boala respiratorie infectioasa si contagioasa, asemanatoare cu rujeola, insa mai putin severa. Numita si pojar german sau pojarul de 3 zile, este o boala produsa de virusul rubeolic. Rubeola este de obicei o boala blanda care nu produce probleme pe termen lung. Se caracterizeaza prin: eruptie cutanata (pe piele) si adenopatii (marirea unor grupe ganglionare).

Daca boala survine in primul trimestru de sarcina, infectia fetala determina malformatii congenitale ale fatului sau avort spontan.

Transmiterea rubeolei

Virusul rubeolic se raspandeste de cele mai multe ori prin picaturi de fluid de la nivelul membranelor mucoase care contin virusul. O persoana infectata poate raspandi virusul prin picaturile de fluid din timpul tusei, stranutului, vorbirii sau prin mancare sau bauturi la comun. Se poate produce infectarea si prin contactul cu o suprafata contaminata de picaturi de fluid, iar apoi atingerea zonelor ochilor, nasului sau gurii fara spalarea pe maini in prealabil. Mai putin obisnuit, se poate produce contaminarea si prin contactul cu sange infectat, la nivelul unor leziuni ale pielii sau mainilor daca nu se spala zonele afectate imediat. Boala este mai frecventa la sfarsitul iernii si primavara. Contagiozitatea este de 7 zile inainte si 5-7 zile dupa aparitia eruptiei cutanate. Copiii cu rubeola congenitala pot transmite virusul timp de 1 an sau chiar mai mult.

Receptivitate
Boala apare, de obicei, iarna sau primavara, iar epidemiile sunt la fiecare 5-9 ani si afecteaza, in special, copiii si adolescentii. Este o boala care poate afecta atat copiii cat si adultii.

Perioada de incubatie

Eruptia apare abia dupa 12-21 de zile din momentul in care virusul a fost contactat, iar 50% din cazuri vor trece neobservate deoarece simptomele pot fi foarte usoare.

Simptomele rubeolei

Adesea boala este asimptomatica, multe cazuri nefiind diagnosticate. Clinic boala se caracterizeaza prin febra moderata, marirea ganglionilor, eruptie maculopapulara. Incubatia fara semne aparente a virusului dureaza aproximativ doua saptamani. Perioada de invazie (declansarea bolii), lunga de aproximativ doua zile, se semnaleaza printr-o febra usoara si o umflare a ganglionilor limfatici ai gatului; ea poate ramane total inaparenta. O eruptie cutanata maculopapuloasa (mici pete roz usor ridicate) succede acestei faze. Ea incepe cu fata, se intinde apoi la intregul corp, indeosebi pe torace si la membrele superioare si poate lua un aspect scarlatiniform (piele in intregime rosie). Eruptia se asociaza uneori cu o usoara angina. Aceste semne dispar dupa trei zile. Formele atipice ale bolii (absenta eruptiei cutanate) sunt actualmente cele mai frecvente.

Uneori pot sa apara, mai ales la adolescente sau femeile tinere, dureri articulare (artrita), mai ales la nivelul articulatiilor mici ale mainilor. Durerile articulare (mai frecvente la femei) pot sa dureze mai mult de o luna pana dispar. Marirea ganglionilor din zona gatului este comuna multor boli virale; in cazul rubeolei, ganglionii cel mai frecvent afectati sunt cei localizati retroauricular si cei occipitali; gradul in care acestia se maresc si sensibilitarea acestora este patognomonica (specifica) rubeolei.

Uneori rash-ul cutanat este singurul simptom de rubeola care apare la copiii mici.

Copiii mai mari si adolescentii pot prezenta si febra, dureri oculare, dureri in gat si o stare de rau general; poate sau nu sa apara rash-ul.

Simptomele de rubeola, in special durerea si edemul de la nivelul articulatiilor, sunt mai frecvente la adulti decat la copiii.

Evolutia rubeolei

§ rash (exantem) minor

§ edem si sensibilitate la palparea ganglionilor (mai ales cei aflati retroauricular, in spatele urechilor si occipital, partea posterioara a capului)

§ febra moderata.

Complicatiile rubeolei

Complicatiile sunt: artralgii (dureri articulare), artrite (inflamarea articulatiilor - prezente la 70% din femeile care fac boala, fiind un semn clinic caracteristic bolii si rare la copii); trombocitopenie (mai frecventa la copii), encefalita (foarte rara, dar cu mortalitate ridicata). Unul din cinci bolnavi ce fac encefalita decedeaza.

Infectia fatului cu virusul rubeolic in primul trimestru este un risc pentru avort spontan, moarte fetala si defecte congenitale ale fatului. Mai mult de 90% din fetii infectati in primele 11 saptamani de sarcina dezvolta sindrom rubeolic congenital. Acest sindrom poate provoca defecte congenitale severe. Tulburarile de auz sunt cele mai frecvente, desi cataracta, glaucomul si alte probleme oculare, defecte de cord, afectiuni cerebrale, retard mintal si psihic (oprirea cresterii) si boli osoase pot de asemenea sa apara. Studiile indica faptul ca 10-20% dintre femeile aflate la varsta procrearii nu sunt protejate contra bolii: ele sunt susceptibile de a contracta boala in cursul unei sarcini si de a o transmite fatului.

Tratarea rubeolei

Nu exista un tratament al bolii; pot fi administrate medicamente in caz de febra (paracetamol). Nu se administreaza aspirina nici unui bolnav cu varsta mai mica de 20 de ani datorita corelatiei dintre aceasta si sindromul Reye. Izolarea se face la domiciliu timp de 6-7 zile. Nu se administreaza antibiotice; se combate febra si se previn suprainfectiile bacteriene, prin igiena riguroasa a mucoaselor si tegumentelor. In caz de complicatii, este necesara spitalizarea. Femeile insarcinate, in primul trimestru, vor evita contactul cu un copil bolnav de rubeola. Rubeola nu poate surveni si a doua oara, infectia cu virus conferind o imunitate completa si durabila.

Dieta si regimul alimentar

Se recomanda un consum crescut de lichide pentru a se preveni deshidratarea si de asemenea se recomanda repausul.

Prevenirea rubeolei

In principal, aceasta consta in vaccinare. Vaccinul este de cele mai multe ori asociat cu cel al rujeolei si al oreionului (vaccinul R.O.R.).