Lunea Mare din Saptamana Patimilor

Iata ca ne aflam aproape de Saptamana Mare, Saptamana Patimilor si fiecare zi e cu semnificatie. In Lunea Mare din Saptamana Mare se face praznuirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob si se aminteste de smochinul neroditor.

In Sfanta Scriptura se aminteste de Iacob, al unsprezecelea fiu a lui Iacob si primul al Rahiei. Intr-o buna zi, batranul Iacob il trimite pe Iosif sa-i aduca vesti despre fratii lui, care erau plecati cu oile la camp. Fratii sai, erau invidiosi pe acesta din momentul in care le vestise cateva vise: "Eram la camp cu totii si legam snopi. Snopii mei stateau drept, iar ai vostri se plecau spre ai mei" - se parea ca soarele, luna si unsprezece stele se aplecau si se inchinau in fata mea. In urma acestor descoperiri, fratii sai si-au pus in gand sa-l omoare. Vazandu-l de departe ca vine de la casa tatalui spre ei, acestia au zis: "Iata visatorul! Haidem sa-l omoram si sa-l aruncam intr-un put si sa zicem ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege de visurile lui". Insa Ruben, unul dintre fratii sai, le-a zis: "Nu, sa nu varsati sange! Aruncati-l mai bine in putul acela din pustiu, dar mainile sa nu vi le puneti pe el". Este aruncat in put, insa, este scos de acolo pentru a fi vandut cu 30 de arginti unor negustori. Vorbim, de fapt, despre punerea in mormant a Domnului Iisus Hristos. Fantana era lipsita de apa, semn ca locul nu putea dainui si darui viata. Mai mult de atat, pana la Invierea lui Iisus Hristos, momantul era chipul mortii. Dar, dupa cum fantana in care a fost pus, ramane goala, la fel se intampla si cu mormantul Domnului. Acest mormant e o marturie a faptului ca si mormintele noastre vor ramane goale. Prin Invierea Domnului Iisus Hristos, mormantul nu mai este loc de veci, ci reinviere, intru slava ...

Sfantul Evanghelist Marcu vorbind despre smochinul neroditor spune: "Iar a doua zi iesind ei din Betania, Domnul a flamanzit. Si vazand un smochin de departe, avand frunze, a mers sa vada daca va gasi ceva in el. Venind la el, n-a gasit nimic decat frunze, ca nu era inca vremea smochinelor. Si a zis Iisus smochinului: Nimeni sa nu mai manance rod din tine in veac" (Marcu 11, 12-14), iar Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca: "Indata s-a uscat smochinul" (Matei 21, 19). Istoria smochinului a fost asezata in Lunea Mare ca un indemn la credinta si umilinta. Fiecare suflet lipsit de roada duhovniceasca e asemuit cu smochinul care se usuca prin blestem si este trimis la focul vesnic. Categoric, Dumnezeu asteapta de la noi fapte bune ... Acest smochin neroditor reprezinta simbolul sinagogii, care nu a adus rodul mantuirii pe care l-a odraslit din plin Biserica crestina.

In Lunea Mare, cea dintai zi din Saptamana Patimilor ori Saptamana Mare, "Spolocanie" si "Spalacanie", femeile gospodine incep curatenia in casa, fac treburi pe camp, calca, curata si spala vase, usi, mobilier, chei, astfel incat acestea sa nu fie intinate de mancarea de dulce ... In mod firesc, ele primesc ajutor din partea barbatior, ajutandu-le.