Pomul de Craciun - legenda germana

Va oferim spre lectura legenda germana “Pomul de Craciun”.

De mai multi ani, Gottlieb, un sarac taietor de lemne si cei doi copii ai sai – Hans si Gretchen – locuiau intr-o casuta saracacioasa, situate pe un derdelus, in apropiere de Padurea Neagra.

In fiecare dimineata, Gottlieb facea pe vatra focul, pentru a-si prepara pranzul, si cand cea dintai raza de lumina se arata pe coline, el lua toporul si pleca in padure ca sa lucreze, lasandu-si copiii singuri, dormind.

Hans si Gretchen erau buni si ascultatori, isi gaseau treaba prin casa si aprindeau focul, pentru ca tatal lor venind de la lucru, sa gaseasca caldura si liniste, iar cand Gottlieb se intorcea seara obosit de munca, dragalasii sai copii ii ieseau inainte de-l primau, intrecandu-se care sa spuna mai intai ce facusera in timpul absentei sale.

Intr-o noapte de iarna, pe cand cei doi copii stateau la foc, asteptand pe iubitul lor tata sa se intoarca de la padure si vorbeau de scumpa lor mama, moarta la aniversarea nasterii Mantuitorului, - de cantece de Craciun cum si de frumoasa istorioara a pruncului Iisus Hristos, deodata auzira pe cineva batand la usa. Deschizand-o, au gasit un copilas saracacios imbracat, descult si tremurand de frig, care cum ii vazu le-a spus: “Mi-e frig si foame, lasati-ma sa intru!”. Copiii l-au lasat sa intre in casa, l-au pus sa se incalzeasca pe langa foc si i-au dat de mancare din gustarile lor, paine si lapte si apoi l-au culcat in patul lor.

Dimineata a disparut fara sa fi fost observat.

Adeseori copiii vorbeau in cursul zilei despre sarmanul copil, mirandu-se cand si cum a plecat si daca in seara urmatoare va gasi si in alta parte toate cele necesare cum au gasit la ei …

Vorbind astfel, s-a inserat. In mijlocul intunericului au auzit o muzica si mai multe voci cantand cel mai frumos colind al Craciunului “Pace pe pamant si voie buna intre oameni”.

Deschizand usa, au vazut o ceata de copii venind inspre ei, unii aveau instrumente muzicale, iar altii ramuri de brad.

In mijlocul acestor copiii se afla si micul lor aspete, dar acum era bine imbracat, iar imprejurul capului avea o multime de raze luminoase, care formau o coroana. Ei, ducandu-se langa cei doi copii, le-a zis: “Sunteti foarte buni si milostivi, caci v-ati privat de cele necesare pentru a ajuta un sarman strain pierdut”. Dupa aceste vorbe, infigand in pamant o ramura verde de brad, a mai zis: “Aceasta va creste din an in an si la fiecare Craciun o sa gasiti cate ceva care o sa va faca fericiti”. Apoi, mangaindu-i, s-a dus.

Aceasta ramura a fost cel dintai pom de Craciun. De atunci, in fiecare dimineata a Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos, pomul se gaseste incarcat cu diferite bunuri, haine calduroase, ghete, carti si diferite jucarii pentru copii. Aceasta se repeta in fiecare an si cand Hans si Gretchen au devenit mari au vazut ca micul lor oaspete nu a fost altul decat “micul Hristos”.