Univers de copil

A+ R A-


Leopardul, crocodilul si omul sarman Istetila

Va oferim spre lectura basmul african (Burundi) Istetila.

Leopardul crocodilul si omul sarman Istetila - basm african

Un om sarman, caruia ceilalti ii spuneau Istetila, fiindca se scotea si pe el si pe altii din toate incurcaturile, se duse sa taie intr-o zi papura. In vreme ce lucra, numai ce vazu un leopard care infascase o oaie si era gata s-o manance.

- Da-mi si mie jumatate, incerca omul sa-l induplece pe leopard. Sa stii ca n-o sa-ti para rau. Am sa-ti inapoiez carnea si poate chiar mai mult decat am primit.

- Ce fel de carne ai sa-mi dai?

- Din animalul pe care am sa-l gasesc mai intai, ii raspunde omul.

Leopardul se invoi si-i dete jumatate de oaie, cu care Istetila se duse acasa.

- De unde ai gasit asa minune de carne? se bucura nevasta, careia nu-i venea sa-si creada ochilor cand vazu o asemenea prada.

- De unde, de neunde, iaca am adus. Femeile, tot proaste, nu stiu altceva decat sa te tot descoase.

- Nu mai vreau sa stiu nimic, acu ea, sa dea domnul sa tot aduci asemenea prada si n-o sa te supar cu intrebari.

A doua zi omul se duse din nou la papura si de data aceasta zari, aproape de apa, un crocodil cu o prada tot asa bogata. Pasamite, prinsese o vita care se pierduse de turma si se apropaise prea mult de apa, ca sa se adape.

Istetila se lua cu binisorul si pe langa crocodil:

- Crocodilule, n-ai vrea sa-mi dai si mie o bucata din prada ta? N-o sa fie degeaba. O s-o primesti inapoi de la mine, poate si cu ceva pe deasupra.

- Si tu, ce animal vrei sa-mi dai? facu cocodilul cam cu indoiala.

- O sa-ti dau un leopard, ii promise Istetila.

- Bine, se invoi crocodilul si dete omului jumatate din prada sa.

Acesta o lua, o duse acasa si o puse in fata femeii sale. Femeia ramase din nou uimita.

- De unde ai mai gasit si astazi carne, omule?

- Iar intrebi? N-am spus ca femeile sunt proaste? Nu stiu decat sa intrebe! Ia carnea si gateste-o fara sa ma mai descosi.

- Lasa, barbate, tu adu mereu asemenea bucate, ca eu nu mai intreb nimic.

In ziua urmatoare insa, leopardul se abatu pe la coliba lui Istetila. Nevasta acestuia il zarise de departe si de spaima se baga sub pat. Istetila insa nu se pierdu cu firea si-l intreba ce vrea.

- Am venit sa-mi iau partea de carne fagaduita de tine.

- N-am prins inca nimic. Fii incredintat, leopardule, ca de indata ce am ceva pentru tine te instiintez sa vii sa-ti iei partea, il asigura omul.

Leopardul il crezu pe cuvant si se facu nevazut in padure.

Mai trecu inca o zi si tocami cand sa porneasca dupa vanat, numai ce se trezeste Istetila cu crocodilul la intrarea colibei sale. Femeia lui dete un tipat si se baga iar sub pat, dar omul iesi afara inaintea crocodilului.

- Corcodilule, inca nu-mi pot tine fagaduiala, dar acusi, acusi, ma patesc de datorie. N-ai frica, te chem eu la imparteala.

- Bine, facu crocodilul, dar sa nu uiti ca mi-ai fagaduit carne de leopard.

- Asa o sa fie, ii raspunse Istetila si crocodilul fu multumit.

In ziua aceea omul se duse, taie papirus si pe urma o chema pe femeia lui sa-l ajute sa impleteasca o franghie teapana. Dupa doua zile, franghia se usca si Istetila chema intr-un colt de padure pe leopard si-i dete unul din capetele ei, povatuindu-l sa traga de ea de indata ce-i va striga. Apoi fugi si dete celalalt capat crocodilului, cu aceea porunca. Dupa ce izbuti sa-i puna astfel la cale, omul se sui in varful unui arbore de paine si striga de acolo, cat il tinea gura:

- Trage!

Cele doua jivine trasera ce trasera, tot apucand cate o bucata din franghie, pana ce se pomenisera unul in fata celuilalt si atunci se luara la tranta. Cand leopardul izbuti sa-l puna la pamant pe crocodil, Istetila striga din varful copacului:

- Vezi, leopardule, ca ti-am dat crocodil sa mananci?

Insa, pana la urma, crocodilul izbuti sa-i faca de petrecanie leopardului. Si atunci omul cobori din varful copacului si-i spuse:

- Esti multumit? Mi-am tinut fagaduiala? Uite, ca sa nu zici ca nu te-am rasplatit cum se cuvine, iti dau tie toata carnea acestui vanat si eu imi pastrez doar pielea.

Crocodilul se invoi, iar cu pielea aceea, Istetila isi cumpara o vaca. Vaca avu vitei si asa dobandi omul cu vremea o turma frumoasa.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Hainele cele noi ale imparatul…

Hainele cele noi ale imparatului de Hans Christian Andersen in limba germana

Hainele cele noi ale împăratului de Hans Christian Andersen în limba germană   O poveste cu tâlc scrisă în 1837 de marele povestitor Hans Christian Andersen: Hainele cele noi ale împăratului. Vă...

Infloresc gradinile

Infloresc gradinile

Infloresc gradinile   Cantecul “Infloresc gradinile” – versuri si varianta audio   Infloresc gradinile, Ceru-i ca oglinda, Prin livezi albinele Si-au pornit colinda.

24 Ianuarie 1859 versuri

24 Ianuarie 1859 versuri

24 Ianuarie 1859 - versuri Va oferim spre lectura poezia “24 ianuarie 1859” scrisa de Gr. N. Grandea. Vorbim despre maretul act al unirii principatelor prin alegerea...

Intoxicatiile cu aluminiu si e…

Intoxicatiile cu aluminiu si efectele nocive pentru om

Intoxicatiile cu aluminiu si efectele nocive pentru om Intoxicatiile cu aluminiu au numeroase efecte nocive asupra organismului uman. El devine sigur nociv, acumularile progresive ducand la acele depozite incompatibile cu buna...

Imagini cu bradul de Craciun d…

Imagini cu bradul de Craciun de colorat

Imagini cu bradul de Craciun de colorat Bradul de Craciun este unul din cele mai importante simboluri ale sarbatorilor de iarna. Va imaginati Craciunul fara brad? Noi nu … Sa...