Univers de copil

A+ R A-


Cella Delavrancea vorbind despre tatal sau Barbu Stefanescu Delavrancea

 

Prenumele ei aminteste de un instrument, iar numele de familie de scriitorul care i-a fost tata.

 

“Sensibilitatea artistica innascuta in temperamentul lui Barbu Delavrancea a impletit in acelasi fir puterea epica si vibratia lirica. Toata opera lui este strabatuta de acest izvor de creatie. In preferintele sale literare si muzicale se afirma acelasi puls. Adora pe Dante despre care spune intr-o scrisoare adresata doctorului Alecu Ureche in 1893: «Nici un poet n-a fost mai activ, mai energic, mai erou in imensa lui melancolie». Venera simfoniile lui Beethoven, in special simfonia a V-a si a VII-a. Cand studiam la pian, venea, asculta, imi facea observatii intotdeauna juste si-mi spunea adesea: «cand vrei sa-ti faci sufletul, sa canti sonate de Beethoven». Inzestrat si cu darul picturii, era un cunoscator neintrecut in aceasta arta, iar cand calatorea in Occident se ducea sa viziteze muzee zilnic. Pentru Mona Lisa, celebrul portret al lui Leonardo da Vinci, avea o adevarata dragoste si la Paris o vizita in fiecare zi, stand pe vorba cu dansa, cum ar fi stat cu o fiinta vie. Acel suras enigmatic al Giocondei i-a inspirat zguduitoarea drama A doua constiinta, care n-a fost reprezentata niciodata, fiindca eroina trebuia sa semene cu Mona Lisa si tipul acela feminin nu s-a putut gasi printre actrite.

Crescut in graiul popular, ascultand povesti framantate de veacuri, visand la stele cand se intorcea din oras cu tatal sau, Stefan pe nume, in caruta golita de granele pe care le vanduse la targ, Barbu, copilul mezin, si-a adunat in suflet ritmul magic al sintezei, eleptica verbului care sageteaza melodia graiului popular cu nuantarile bogate …

Incarcat cu bogatii izvorate din geniul autohton, si-a plamadit dragostea de popor cu vitejia unei inimi care n-a incetat de a bate pentru dreptate, mila si arta …

Caracterul parintelui meu era asemenea marii, in vesnica ei miscare. Nervos, impresionabil, generos, frematand vesnic in apararea unei cauze pe care o socotea demna de a i se sacrifica, nu-si precupetea niciodata avantul si nu se preocupa de oboseala fireasca a unui organism care traia intr-o vesnica tensiune“.

 

Cella Delavrancea – Tatal meu; Tribuna, an II, 1958, nr. 15 (62), 12 aprilie, p. 1 si 10


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Lumea noastra incepe cu famili…

Lumea noastra incepe cu familia

Lumea noastra incepe cu familia De regula, cine se poarta frumos fata de parinti e cuviincios si fata de ceilalti omanei. La dragostea bunicilor si parintilor se raspunde cu...

Fabula marului

Fabula marului

Fabula marului   Va oferim spre lectura “Fabula marului” scrisa de Mircea Manolescu.   Sta marul pe tijghea lang-o gutuie Putin cam scofalcita si galbuie Un ionatan rotund si sanatos ... - Eu, draga, zise marul cel...

Grapefruitul fructul minune

Grapefruitul fructul minune

Grapefruitul - fructul minune Grapefruitul e fructul minune, rezultat al altoiului dintre portocala si lamaie, ce si-a croit un loc sub soarele mediteranean. Acest fruct minune, al carui perfectiune a cerut stiintei...

Felicitari animate cu mesaje d…

Felicitari animate cu mesaje de Halloween

Felicitari animate cu mesaje de Halloween   Pe 31 octombrie sa sarbatoreste Halloweenul. Ea devine din ce in ce mai cunoscuta si mai populara. Inceputurile acestei sarbatori se pierd in negura timpului....

Balbaiala la copii

Balbaiala la copii

Balbaiala la copii Ideea curenta printre specialisti este aceea ca balbaiala nu exista, ca reprezinta adesea doar incercarea disperata de a nu ne balbai. Aceasta opinie capata azi o circulatie foarte...