Univers de copil

A+ R A-


Legenda bujorului

 

Bujor era fiul unui împărat bătrân şi tare paşnic. Aflându-se pe patul morţii, bunul împărat îi zise feciorului:

- Dragul tatii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz, Bujor. Cunoşti şi tu povestea ...

- Da, tată! răspunse fiul cu o mare durere în suflet. Toată lumea ştie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde trăiesc stafiile şi ielele amăgitoare. Ielele cele spurcate, care-i prefac pe oameni în măgari şi în viţei, schimonosindu-i.

Ochii împăratului luceau de spaimă.

- Să nu te duci niciodată acolo, Bujor. Niciodată să nu te duci la lacul ielelor ...

Împăratul căzu pe pernă, fără suflare. Bujor îi închise pleoapele şi-l jeli îndelung. Acum el era stăpânul împărăţiei. Avea buzduganul în mână şi coroana de aur pe cap.

După câţiva ani, când promisiunile se uită, noul împărat Bujor umbla prin târguri şi prin sate. Tocmai trecea pe lângă pădurea adâncă, în mijlocul căreia se afla lacul cel blestemat. Era noapte şi luna lumina feeric împrejurimile. Deodată, pe Bujor începu să-l fure somnul. Cântau privighetorile, dar şi ielele vrăjite care apăreau goale şi ademenitoare la marginea poienii.

- Doamne, oştenii mei s-au tolănit pe iarbă şi-au adormit. Şi caii s-au culcat, iar zânele frumoase şi zâmbitoare mă poftesc în pădure ...

Bujor mergea magnetizat, după iele şi stafii, până într-o dumbravă fermecată. Ielele albe jucau în jurul tânărului împărat care se ruşinase de goliciunea ielelor şi obrazul i se înroşise ca focul.

- Să- l prefacem în viţel! râse o zână.

- Ba să-l facem în gândac! hohoti răutăcioasă alta.

- Broscoi i-ar sta mai bine, hihi! mai zise una înaltă.

Mama ielelor, tot aşa de atrăgătoare ca şi fiicele sale, purta pe cap o coroană sclipitoare, bătută în pietre preţioase. Ea zise:

- Nu, nu! Pentru că dumnealui, fiul de împărat s-a înroşit la faţă, poruncesc să se prefacă imediat în floare. Floare roşie. Aşa să rămâie!

Într-o clipă, trupul lui Bujor intră într-un vârtej şi se transformă într-o floare roşie ca jarul, destul de mare şi bătută ca un pămătuf. Apoi, ielele au dispărut în lacul blestemat. Mai apoi, oamenii au numit floarea cea roşie bujor.

Bujor a rămas până astăzi, după numele lui Bujor, fiul împăratului, care fusese vrajit de zânele cele rele, ca să se transforme în floare 0 floarea de bujor.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Masa traditionala de Craciun

Masa traditionala de Craciun

Masa traditionala de Craciun Suntem in pragul sarbatorilor de iarna si orice om se gandeste, firesc, la masa traditionala de Craciun. E sarbatoare si e prilej de reuniune a familiei. Veti...

Iepurasul cel fricos poezie pe…

Iepurasul cel fricos poezie pentru copii

Iepurasul cel fricos - poezie pentru copii   Va oferim spre lectura poezia pentru copii “Iepurasul” scrisa de Ioana Tatu. Minunatele versuri au fost incluse in volumul “Oglinzi de roua”.   Din tufisu-ntunecat Se ridica-n...

Sculpturi miniaturale inimagin…

Sculpturi miniaturale inimaginabile

Sculpturi miniaturale inimaginabile Violonistul Eduard Kazarian, armean de origine, membru al Filarmonicii din Erevan, este considerat a fi un mester fara pereche in domeniul minisculpturilor. Intre capodoperele sale se numara statuile...

Sablon frunza toamna de colora…

Sablon frunza toamna de colorat si decupat

Sablon frunza toamna de colorat si decupat   Haideti sa ne bucuram de toamna, de magia ei, de dansul minunat al frunzelor multicolore. Impreuna cu copilul dumnevoastra puteti sa realizati un decor...

Octombrie de Dinu Bacauanu

Octombrie de Dinu Bacauanu

Octombrie de Dinu Bacauanu   Va oferim spre lectura poezia Octombrie de Dinu Bacauanu.   Mi-e drag sa stau trantit, incins de lene, Sub macul unui soare de arama, Cand harpa grea a toamnei...