Univers de copil

A+ R A-


Legenda bujorului

 

Bujor era fiul unui împărat bătrân şi tare paşnic. Aflându-se pe patul morţii, bunul împărat îi zise feciorului:

- Dragul tatii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz, Bujor. Cunoşti şi tu povestea ...

- Da, tată! răspunse fiul cu o mare durere în suflet. Toată lumea ştie despre lacul blestemat din codrul de brazi, acolo unde trăiesc stafiile şi ielele amăgitoare. Ielele cele spurcate, care-i prefac pe oameni în măgari şi în viţei, schimonosindu-i.

Ochii împăratului luceau de spaimă.

- Să nu te duci niciodată acolo, Bujor. Niciodată să nu te duci la lacul ielelor ...

Împăratul căzu pe pernă, fără suflare. Bujor îi închise pleoapele şi-l jeli îndelung. Acum el era stăpânul împărăţiei. Avea buzduganul în mână şi coroana de aur pe cap.

După câţiva ani, când promisiunile se uită, noul împărat Bujor umbla prin târguri şi prin sate. Tocmai trecea pe lângă pădurea adâncă, în mijlocul căreia se afla lacul cel blestemat. Era noapte şi luna lumina feeric împrejurimile. Deodată, pe Bujor începu să-l fure somnul. Cântau privighetorile, dar şi ielele vrăjite care apăreau goale şi ademenitoare la marginea poienii.

- Doamne, oştenii mei s-au tolănit pe iarbă şi-au adormit. Şi caii s-au culcat, iar zânele frumoase şi zâmbitoare mă poftesc în pădure ...

Bujor mergea magnetizat, după iele şi stafii, până într-o dumbravă fermecată. Ielele albe jucau în jurul tânărului împărat care se ruşinase de goliciunea ielelor şi obrazul i se înroşise ca focul.

- Să- l prefacem în viţel! râse o zână.

- Ba să-l facem în gândac! hohoti răutăcioasă alta.

- Broscoi i-ar sta mai bine, hihi! mai zise una înaltă.

Mama ielelor, tot aşa de atrăgătoare ca şi fiicele sale, purta pe cap o coroană sclipitoare, bătută în pietre preţioase. Ea zise:

- Nu, nu! Pentru că dumnealui, fiul de împărat s-a înroşit la faţă, poruncesc să se prefacă imediat în floare. Floare roşie. Aşa să rămâie!

Într-o clipă, trupul lui Bujor intră într-un vârtej şi se transformă într-o floare roşie ca jarul, destul de mare şi bătută ca un pămătuf. Apoi, ielele au dispărut în lacul blestemat. Mai apoi, oamenii au numit floarea cea roşie bujor.

Bujor a rămas până astăzi, după numele lui Bujor, fiul împăratului, care fusese vrajit de zânele cele rele, ca să se transforme în floare 0 floarea de bujor.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Ombilicul nou nascutului si pa…

Ombilicul nou nascutului si pansamentul ombilicului

Ombilicul nou nascutului si pansamentul ombilicului   Nou nascutul, cand este adus acasa de la maternitate, are un mic rest al cordonului ombilical. Este nevoie de multa atentie si trebuie acordata o...

O zi speciala de Valentine’s D…

O zi speciala de Valentine’s Day

O zi speciala de Valentine’s Day Orice persoana care iubeste e romantica si sensibila, resimte dorinta de a-si exprima trairile si emotia la diversele zile de sarbatoare (zi onomastica,...

Despre caini si legatura dintr…

Despre caini si legatura dintre om si caine

Despre caini si legatura dintre om si caine Se spune ca cel mai credincios prieten al omului este cainele. Aceasta legatura de prietenie dintre om si caine s-a realizat inca din...

Jocuri uneste punctele si obti…

Jocuri uneste punctele si obtine un ursulet

Jocuri - uneste punctele si obtine un ursulet Un joc deosebit de interesant si util in acelasi timp este acela in care copiii sunt pusi sa uneasca in ordine crescatoare numerele...

Lev Nicolaevici Tolstoi fabule

Lev Nicolaevici Tolstoi - fabule   Şoarecele, cocoşul şi motanul Un şoricel se duse să se plimbe. Umblă ce umblă el prin ogradă şi se întoarse la mama. - Am văzut, mamă, două...