Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Teme de calitate pentru blogur…

Teme de calitate pentru bloguri cu pretentii

Teme de calitate pentru bloguri cu pretentii Cand spunem "tema" in acest context nu ne referim la substanta informatiilor publicate pe blogul propriu-zis ci de interfata vizuala care predomina. Tema instalata...

Poezii de dragoste de Valentin…

Poezii de dragoste de Valentines day Ziua Indragostitilor

Poezii de dragoste de Valentine’s day - Ziua Îndrăgostiţilor Poezii de dragoste pe care le puteţi trimite persoanei iubite în ocazii speciale ca Valentine’s day - Ziua Îndrăgostiţilor sau de Dragobete...

1 decembrie poezii scurte

1 decembrie poezii scurte

1 decembrie poezii scurte   Va prezentam cateva poezii scurte de 1 decembrie, ziua nationala a Romaniei.   Rasuna-n departare Rasuna-n departare O doina stramoseasca, E ziua tarii noastre.  

Zece negri mititei

Zece negri mititei

Zece negri mititei   Va oferim spre lectura poezia "Zece negri mititei".     Zece negri mititei chefuiau de casa noua. Unu s-a-necat c-un os. Si-au ramas doar noua.   Noua negri mititei se sculau tarziu de...

Sarcina solarul si produsele a…

Sarcina solarul si produsele autobronzante

Sarcina, solarul si produsele autobronzante Informatiile cu privire la ceea ce putem face sau ceea ce e recomandat sa evitam pe perioada sarcinii sunt deosebit de importante. Pornind de la riscurile...