Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Mitul si legenda lui Narcis

Mitul si legenda lui Narcis

Mitul si legenda lui Narcis   Mitul frumosului Narcis Legenda lui Narcis este una dintre cele mai celebre si mai fascinante povesti oferite lumii de mitologia elena. Conform legendelor grecesti, Narcis este simbolul...

Afrodita zeita greaca a frumus…

Afrodita zeita greaca a frumusetii, iubirii si pasiunii

Afrodita - zeiţa greacă a frumuseţii, iubirii şi pasiunii Afrodita, în limba greacă Ἀφροδίτη, este zeiţa greacă a frumuseţii, iubirii şi pasiunii. Echivalentul Afroditei în mitologia romană este zeiţa Venus...

Ursuleti de Ziua Indragostitil…

Ursuleti de Ziua Indragostitilor

Ursuleti de Ziua Indragostitilor Ziua Indragostilor pare o adevarata sarbatoare. In timp ce traditionalistii romani sarbatoresc iubirea pe 24 februarie – Dragobete, exista si o sarbatoare imprumutata - Valentine’s Day (14...

Cartea de Ion Horea

Cartea de Ion Horea

Cartea de Ion Horea   Între munţiŞi-ntre câmpiiÎntre pluguriŞi mistriiCartea mea,Ce poţi să fii?

Mesaje, sms, felicitari si sta…

Mesaje, sms, felicitari si statusuri de 1 Martie Martisor

Mesaje, sms, felicitari si statusuri de 1 Martie - Martisor Despre 1 Martie putem spune ca este o sarbatoare specifica romanilor, ziua in care oferim martisoare persoanelor iubite. Un martisor reprezinta...