Univers de copil

A+ R A-


Căprioara de Emil Gârleanu

 

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Zana mica sceneta

Zana mica sceneta

Zana mica - sceneta Va prezentam sceneta “Zana mica” scrisa de Margareta Micu. Ilustratia e semnata de Angi Petrescu.

Caracteristicile generale ale …

Caracteristicile generale ale insectelor

Caracteristicile generale ale insectelor Carabusii, fluturii, albinele, mustele, tantarii, lacustele sunt insecte. Insectele se aseamana intre ele, avand cateva caracteristici comune. Va prezentam cateva dintre acestea.

Felicitari animate cu mesaje d…

Felicitari animate cu mesaje de Halloween

Felicitari animate cu mesaje de Halloween   Pe 31 octombrie sa sarbatoreste Halloweenul. Ea devine din ce in ce mai cunoscuta si mai populara. Inceputurile acestei sarbatori se pierd in negura timpului....

Revolutia din 1848 in Transilv…

Revolutia din 1848 in Transilvania

Revolutia din 1848 in Transilvania   In Transilvania viata poporului era coplesita de greutati tot mai mari, pricinuite de asuprirea nobililor si de stapanirea austriaca. Taranii continuau sa fie crunt exploatati si...

Pregatiri pentru Halloween 201…

Pregatiri pentru Halloween 2016

Pregatiri pentru Halloween 2016 Halloween este o sarbatoare straveche cu origini celtice care, in jurul anilor 1800, a fost exportata peste ocean de catre imigrantii irlandezi plecati sa isi...