Univers de copil

A+ R A-


Basmul toamnei - Ionel Teodoreanu

 

Îl începe o frunză – cu glasul stins de sfială, cu obrajii dogorâţi-şoptindu-l: “A fosst odat’!”
Dar şoapta îi sporeşte în freamăt răspândit prelung, şi frunzele, ‘mpreună, murmură întrebător : “A fosst?”

De departe gânsacul hotărăşte: “A fosssst...” Şi gâştele îl încuvinţează dând din cap: “Da-da, da-da, da-da.”

Iar firele de iarbă alergând de-a valma, s-apleacă şi se roagă suspinând: “sssspune...ssspune...”
Prunii, deşteptaţi din toropeala verii, deschid ochi vineţi, aiuriţi.

Merele şi perele fug de prin aşternutul crengilor, zugrăvindu-şi chipurile colorate pe feţele frunzelor, ca să nu le bage nimeni în samă fuga. Dar vântul descoperă înşelăciunea şi, pornind în căutarea lor, se uită pe fereşti, le vede şi le cheamă prin horn.

Gutuile îngălbenesc de spaimă, privind pe sora lor mai mare, Luna, care-a albit de groază pe marginea prăpastiei.

Bostanii au cozi fudule, râd pe-nfundate de fratele lor, Soarele, că-i berbec.

Nucii cu miros amar se-ntreabă de unde li s-a tras atâta mâhnire frunzelor şi, frământaţi de gânduri, creierii închişi în nuci se zbârcesc mohorât.

Frunzele viei prind culori aprinse şi se clatină de beţie, că doar sunt mici, şi o boabă de poamă e damigeană de must pentru o frunză.

Prin văzduh, vara a semănat, în mersul ei, zboruri de păsări, ca să nu-şi piardă calea la întors. Dar păsările s-au împrăştiat şi vara s-a rătăcit departe.

Prin ierburi, prizăriţi greieri, doinesc tremurător bejania firavilor funigei, cosaşii cosesc zoriţi ţiuitul tăcerii; lăcustele, în salturi sprintene, se joacă de-a stelele căzătoare; broscoi cocliţi îngână, bleg, croncănitul ciorilor de zgură. Cra-craaa, cuac-cuac...

Ţânţarii, aţâţaţi de frunzele roşii, le înţeapă, şi trupul toamnei tremură înfrigurat.

Castanul sălbatec, nătâng de felul lui, se bucură că-i doldora de fructe, dar se ruşinează că-s zburlite fructele rotunde şi, mânios, le aruncă de pe el.

Floarea-soarelui, îngrijorată de ropotul căderilor, s-apleacă la pământ, tot mai jos, şi trage cu urechea...

Basmul e lung, dar trece pe nesimţite şi poposeşte în împărăţia lenei, pesemne, căci de la o vreme frunzele pică de somn, cerul picură...

... Când te deştepţi, eşti cu capul în poala iernii care-şi toarce fuiorul de fulgi şi-ţi pare că de când lumea iarna îţi povesteşte basmul, căci de frunze nici urmă nu-i.

Şi iarna-ţi povesteşte înainte basmul început de-o frunză, căci gura vetrei e gura iernii, şi gura vetrei - cu flăcări şi cu jar - îngână dogorind basmul de aur al Toamnei.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Copilarie de Carlos Drummond d…

Copilarie de Carlos Drummond de Andrade

Copilarie de Carlos Drummond de Andrade   O minunata poezie despre copilarie scrisa de Carlos Drummond de Andrade.   Tata incaleca si pornea la camp. Mama ramanea acasa cu acul in mana. Fratiorul dormea. Copil singuretec, citeam...

Noul venit in casa pisica lui …

Noul venit in casa pisica lui Dorel

Noul venit in casa - pisica lui Dorel Va oferim spre lectura povestirea “Noul venit”, scrisa de Mircea Pop. Ilustratia apartine lui Done Stan. Toata lumea asa credea ca Dorel are o...

Zborul planorului

Zborul planorului

Zborul planorului Dupa parerea noastra, planorul impreuna cu rudele sale mai mici, deltaplanul si parapanta, sunt singurele masini de zburat care ne apropie de puritatea zborului. Imaginea unui om care se...

Izvorul cu apa vie

Izvorul cu apa vie

Izvorul cu apa vie Ati mai auzit ceva de Fat-Frumos? L-ati vazut? Ce minunat ar fi, - mi-am zis odata – sa existe cu adevarat! Sa te intalnesti cu el pe...

Poezia Luna Mai

Poezia Luna Mai

Poezia - Luna Mai   Va oferim spre lectura poezia “Luna Mai” scrisa de Florin Costinescu cu ilustratii realizate de Octavia Taralunga.   Luna Mai soseste intr-o trasura trasa de cai. si caii sunt frumosi, au sei si seile clopotei...