Univers de copil

A+ R A-


Basmul toamnei - Ionel Teodoreanu

 

Îl începe o frunză – cu glasul stins de sfială, cu obrajii dogorâţi-şoptindu-l: “A fosst odat’!”
Dar şoapta îi sporeşte în freamăt răspândit prelung, şi frunzele, ‘mpreună, murmură întrebător : “A fosst?”

De departe gânsacul hotărăşte: “A fosssst...” Şi gâştele îl încuvinţează dând din cap: “Da-da, da-da, da-da.”

Iar firele de iarbă alergând de-a valma, s-apleacă şi se roagă suspinând: “sssspune...ssspune...”
Prunii, deşteptaţi din toropeala verii, deschid ochi vineţi, aiuriţi.

Merele şi perele fug de prin aşternutul crengilor, zugrăvindu-şi chipurile colorate pe feţele frunzelor, ca să nu le bage nimeni în samă fuga. Dar vântul descoperă înşelăciunea şi, pornind în căutarea lor, se uită pe fereşti, le vede şi le cheamă prin horn.

Gutuile îngălbenesc de spaimă, privind pe sora lor mai mare, Luna, care-a albit de groază pe marginea prăpastiei.

Bostanii au cozi fudule, râd pe-nfundate de fratele lor, Soarele, că-i berbec.

Nucii cu miros amar se-ntreabă de unde li s-a tras atâta mâhnire frunzelor şi, frământaţi de gânduri, creierii închişi în nuci se zbârcesc mohorât.

Frunzele viei prind culori aprinse şi se clatină de beţie, că doar sunt mici, şi o boabă de poamă e damigeană de must pentru o frunză.

Prin văzduh, vara a semănat, în mersul ei, zboruri de păsări, ca să nu-şi piardă calea la întors. Dar păsările s-au împrăştiat şi vara s-a rătăcit departe.

Prin ierburi, prizăriţi greieri, doinesc tremurător bejania firavilor funigei, cosaşii cosesc zoriţi ţiuitul tăcerii; lăcustele, în salturi sprintene, se joacă de-a stelele căzătoare; broscoi cocliţi îngână, bleg, croncănitul ciorilor de zgură. Cra-craaa, cuac-cuac...

Ţânţarii, aţâţaţi de frunzele roşii, le înţeapă, şi trupul toamnei tremură înfrigurat.

Castanul sălbatec, nătâng de felul lui, se bucură că-i doldora de fructe, dar se ruşinează că-s zburlite fructele rotunde şi, mânios, le aruncă de pe el.

Floarea-soarelui, îngrijorată de ropotul căderilor, s-apleacă la pământ, tot mai jos, şi trage cu urechea...

Basmul e lung, dar trece pe nesimţite şi poposeşte în împărăţia lenei, pesemne, căci de la o vreme frunzele pică de somn, cerul picură...

... Când te deştepţi, eşti cu capul în poala iernii care-şi toarce fuiorul de fulgi şi-ţi pare că de când lumea iarna îţi povesteşte basmul, căci de frunze nici urmă nu-i.

Şi iarna-ţi povesteşte înainte basmul început de-o frunză, căci gura vetrei e gura iernii, şi gura vetrei - cu flăcări şi cu jar - îngână dogorind basmul de aur al Toamnei.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Fata si iarna

Fata si iarna

Fata si iarna Va oferim spre lectura poezia “Fata si iarna” scrisa de Ion Tarlea. Doi obraji – ca doua mere, Ochii – ceruri mici, albastre. Iata tot ce se mai...

Legenda vulcanilor noroiosi de…

Legenda vulcanilor noroiosi de la Paclele Mari

Legenda vulcanilor noroiosi de la Paclele Mari Legenda spune ca in timpuri nu foarte indepartate, cam in urma cu 400 de ani, pe taramul unde se afla acum vulcanii...

Serbare Craciun traditii roman…

Serbare Craciun traditii romanesti de Craciun

Serbare Crăciun - Tradiţii româneşti de Crăciun   Vă prezentăm un program pentru serbarea de Crăciun, o minunată scenetă legată de obiceiurile şi tradiţiile româneşti de Crăciun.   Colindǎtorii:   - Am venit sǎ colindǎm De bine...

Sa ne jucam si sa il coloram p…

Sa ne jucam si sa il coloram pe Mos Craciun

Sa ne jucam si sa il coloram pe Mos Craciun   Mos Craciun vine dintr-o lume de basm, unde traiesc spiridusi si reni zburatori si unde tot anul muncesc pentru a pregati...

Plante carnivore

Plante carnivore

Plante carnivore Natura isi are ciudatiile ei. Toata lumea cunoaste ca vegetalele au fost harazite sa fie mancate (cele netoxice, desigur) de animale. Elefantul, calul, vaca, oaia etc. consuma cu cea...