Poveşti despre ghiocei în versuri

Gingăşie şi puritate albă în palma primăverii, ghioceii ne aduc bucurie. Poveşti cu şi despre ghiocei în versuri. Bucuraţi-vă de primăvară!

Frunza şi ghiocelul

de Marieta Marancea

Acum la sfârşit de iarnă

Mi-a fost dat s-aud o sfadă

Între ghiocelul floare

Şi o frunză foşnitoare:

- Ai curaj! Nu-mi vine-a crede

În mantia alb cu verde

Ca să-nfrunţi gerul cumplit

N-aştepti cerul însorit?

- Vă e ciudă frunze moarte

Că de-acum sunteţi uscate?

Cât aţi da să fiţi ca noi,

Nu-mproşcate de noroi

Eu îmi cer dreptul la viaţă

Chiar de-i scurtă, ies în faţă

Şi-apoi la sfârşitul iernii

Vestim zorii primăverii.

- Ascultă-mă “nas pe sus”

Să ţii minte ce-am de spus;

Prea târziu înţelegeţi

Zbuciumul acestei vieţi.

Eu am fost mai sus ca tine

Şi-am trăit mai multe zile

Eşti acum frumos, nu zic,

În scurt timp vei fi nimic.

Şi oriunde te-ai sui

Tot jos vii, oricine-ai fi

Fie frunză, gâză, floare

Suntem toate trecătoare!

Povestea ghiocelului

de Marieta Marancea

Poate-aţi putut şi voi afla,

Poate v-a spus-o cineva,

Ori aţi citit povestea lui,

Povestea ghiocelului.

El a rămas orfan pe lume

Şi n-avea capul unde-şi pune.

Copil sărman, fără putere,

N-avea nici rude, nici avere.

Şi iarna a venit şi ea

Cercând viaţa să i-o ia.

Dar Dumnezeu l-a ocrotit;

O zână bună a venit

Şi, să-l ferească de ninsoare

L-a prefăcut în albă floare.

De-atunci, copilul călător

E-al primăverii vestitor.

Când ea apare ca o boare,

El îşi agaţă-n păr o floare,

Şi pune pe veşmântul ei

Covor gingaş de clopoţei.

Iar omul este fericit:

E semn că iarna s-a sfârşit!