Univers de copil

A+ R A-


Legenda rândunelei de George Coşbuc

 

Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streşini ciripind -
Era şi fată mare

Şi mândră de-a cătare

Şi-apoi, pe lângă toate,

Şi fată de-mpărat.

Uşor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai uşor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Şi-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea,
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.

Dă roate şoimu-n zbor

Şi ţipă rândunica

Şi n-află ajutor.
Cum vin în şir cocorii,
Venit-au peţitorii:
Ieşea din casă unul,
Iar celălalt intra.
Și ea şi-a plâns durerea:
- “O, dă-mă cui ţi-e vrerea,
Măicuţo, dar străină,
Departe nu mă da!”

Şi-n ciuda bietei fete,
Ea, vitrega, o dete
Străinilor de-acolo,
Veniţi de undeva.

Cad fulgi pe câmpul gol

Şi plânge-o rândunică
Pierdută dintr-un stol -
Pe-un larg adânc al mării
Spre-adâncul larg al zării.
Se duc corăbii multe
Cu fata de-mpărat.
De-amar ea nu mai poate:
Inelul scump şi-l scoate,
Din deget şi-l aruncă
În marea ce-o străbat.
- “Atunci, să ştii tu bine,
Voi mai vorbi cu tine,
Când mi-or găsi inelul.”
Iar mirele-a-ngheţat.

La cuib venind acum,
Sfărmat găsi ea cuibul
Iar puii morţi în drum -
Ea blândă se supune

Şi face tot cum spune
Bărbatul ei, şi-n toate
Nu-i dă nici un cuvânt
De plângere; nu-şi frânge
Nici mâinile, nu plânge,
Ci rabdă datul sorţii.
Dar, tare-n jurământ,
E mută a ei gură:
Nici dragoste, nici ură
N-arată, ci rămâne
De-a pururi un mormânt.

Prin pomi sunt laţuri mii.
Prin aer zboară şoimii,
La cuib pândesc copii -
Și iată! azi răsună
De multă voie bună
Palatul tot; cu vuiet
La rege robii vin.
Un peşte-au prins în mare

Şi-n el, în bună stare,
Inelul scump al doamnei.
I-l dau, de sânge plin!
Stăpânul îl priveşte
Și vesel se porneşte
La doamnă-sa să-i spuie,
Scăpat de-atâta chin.

Aripele i-au frânt,
Se zbate-acum de moarte
În ţărnă, pe pământ -
- “De-acum tu nu mai plânge!”
Și-n braţe el o strânge.
Cu mâna cea purtată
Prin sânge pe inel,
Bărbia el i-o prinde:
Dar breţele-şi întinde
Cu ţipet doamna-n aer,
Uitându-se la el.
Iar breţele-i deodată
În vânt încep să bată,
Mişcări părând de aripi
Cu umblet uşurel.

Şi s-a-nălţat în vânt
Deodată rândunica!
E negru-al ei vestmânt,
Că-n negru se purtase
De când se măritase!
De-atunci ea vesel zboară
Pe dealuri şi pe lunci

Şi-ntruna ciripeşte

Şi-ntruna povesteşte
Tot ce-a tăcut o viaţă
De jale şi de munci.
Și cum fu dezmierdată

De-o mână-nsângerată,
E gâtul rândunelei
Ca sângele de-atunci.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Din nou la scoala poezie

Din nou la scoala poezie

Din nou la scoala - poezie Va oferim spre lectura poezia “Din nou la scoala” scrisa de Katia Nanu. Se-alearga toamna, scuturand castane, Cu dimineti...

Printesa Ariel planse de color…

Printesa Ariel planse de colorat

Printesa Ariel – planse de colorat   Patrunde in lumea desenelor animate, patrunde in largul marii alaturi de mica sirena Ariel, pestisorul Flounder, crabul Sebastian, printul Eric, vrajitoarea Ursula. Alege plansa preferata...

Culoarea maro semnificatie in …

Culoarea maro semnificatie in desenele copiilor

Culoarea maro semnificatie in desenele copiilor   O componenta foarte importanta in desenele copiilor o reprezinta culoarea. Sa vedem insa ce ne dezvaluie preferinta pentru maro, culoarea maro in desenele copiilor. Maro semnifica...

Dialoguri in natura

Dialoguri in natura

Dialoguri in natura   Ariciul: De cand ma stiu, nu prea ma inghite nimeni! Albina: Noi nu bazaim niciodata degeaba! Berbecul: Nu-mi plac “mieii” care sug la mai multe oi. Buturuga: Mi-a sarit tandara,...

Poezii de dragoste poeti strai…

Poezii de dragoste poeti straini

Poezii de dragoste - poeţi străini   Poezii de dragoste ale marilor poeţi străini Serghei Esenin, Heinrich Heine, Paul Verlaine, Johann Wolfgang Goethe, Pablo Naruda. Opera lor a făcut înconjurul lumii şi...