Univers de copil

A+ R A-


Legenda rândunelei de George Coşbuc

 

Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streşini ciripind -
Era şi fată mare

Şi mândră de-a cătare

Şi-apoi, pe lângă toate,

Şi fată de-mpărat.

Uşor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai uşor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Şi-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea,
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.

Dă roate şoimu-n zbor

Şi ţipă rândunica

Şi n-află ajutor.
Cum vin în şir cocorii,
Venit-au peţitorii:
Ieşea din casă unul,
Iar celălalt intra.
Și ea şi-a plâns durerea:
- “O, dă-mă cui ţi-e vrerea,
Măicuţo, dar străină,
Departe nu mă da!”

Şi-n ciuda bietei fete,
Ea, vitrega, o dete
Străinilor de-acolo,
Veniţi de undeva.

Cad fulgi pe câmpul gol

Şi plânge-o rândunică
Pierdută dintr-un stol -
Pe-un larg adânc al mării
Spre-adâncul larg al zării.
Se duc corăbii multe
Cu fata de-mpărat.
De-amar ea nu mai poate:
Inelul scump şi-l scoate,
Din deget şi-l aruncă
În marea ce-o străbat.
- “Atunci, să ştii tu bine,
Voi mai vorbi cu tine,
Când mi-or găsi inelul.”
Iar mirele-a-ngheţat.

La cuib venind acum,
Sfărmat găsi ea cuibul
Iar puii morţi în drum -
Ea blândă se supune

Şi face tot cum spune
Bărbatul ei, şi-n toate
Nu-i dă nici un cuvânt
De plângere; nu-şi frânge
Nici mâinile, nu plânge,
Ci rabdă datul sorţii.
Dar, tare-n jurământ,
E mută a ei gură:
Nici dragoste, nici ură
N-arată, ci rămâne
De-a pururi un mormânt.

Prin pomi sunt laţuri mii.
Prin aer zboară şoimii,
La cuib pândesc copii -
Și iată! azi răsună
De multă voie bună
Palatul tot; cu vuiet
La rege robii vin.
Un peşte-au prins în mare

Şi-n el, în bună stare,
Inelul scump al doamnei.
I-l dau, de sânge plin!
Stăpânul îl priveşte
Și vesel se porneşte
La doamnă-sa să-i spuie,
Scăpat de-atâta chin.

Aripele i-au frânt,
Se zbate-acum de moarte
În ţărnă, pe pământ -
- “De-acum tu nu mai plânge!”
Și-n braţe el o strânge.
Cu mâna cea purtată
Prin sânge pe inel,
Bărbia el i-o prinde:
Dar breţele-şi întinde
Cu ţipet doamna-n aer,
Uitându-se la el.
Iar breţele-i deodată
În vânt încep să bată,
Mişcări părând de aripi
Cu umblet uşurel.

Şi s-a-nălţat în vânt
Deodată rândunica!
E negru-al ei vestmânt,
Că-n negru se purtase
De când se măritase!
De-atunci ea vesel zboară
Pe dealuri şi pe lunci

Şi-ntruna ciripeşte

Şi-ntruna povesteşte
Tot ce-a tăcut o viaţă
De jale şi de munci.
Și cum fu dezmierdată

De-o mână-nsângerată,
E gâtul rândunelei
Ca sângele de-atunci.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Puzzle cu Mos Craciun confecti…

Puzzle cu Mos Craciun confectionare

Puzzle cu Mos Craciun - confectionare Puzzle-ul cu Mos Craciun este un joc frumos si interesat, ce se paote juca intre prieteni. E nevoie doar de rabdare sa asezati...

Cele patru zane

Cele patru zane

Cele patru zane   Va oferim spre lectura o poezie scurta si frumoasa despre anotimpuri, avand un titlu sugestiv „Cele patru zane”.   Patru zane, rand pe rand, Vin si pleaca-n zbor cantand.    

Trei culori Ciprian Porumbescu

Trei culori Ciprian Porumbescu

Trei culori - Ciprian Porumbescu   Afla versurile si cantecul "Trei culori" de Ciprian Porumbescu.   Trei culori cunosc pe lumeCe le stiu ca sfant odor,Sunt culori de-un vechi renumeAmintind de-un brav popor.  

Povestea anotimpurilor

Povestea anotimpurilor

Povestea anotimpurilor Era odată un împărat bătrân care avea patru fete. Pentru că era foarte bătrân, împăratul se hotărî să îşi lase împărăţia uneia dintre fiicele sale, dar nu ştia pe...

Smardarul sau bujorul de munte

Smardarul sau bujorul de munte

Smardarul sau bujorul de munte Smardarul (Rhododendron kotschyi) este un arbust decorativ al zonelor alpine, inalt de cel mult 50 m. Se mai numeste, in denumirea populara, bujor de munte, trandafir...