Iepurele nazdravan

A fost odata ca niciodata, a fost odata un iepuras mic, mititel, cu niste urechiuse lungi si un botisor ascutit cu mustati albe. Acest iepuras a fost prins intr-o capcana cand era pui si a fost crescut in casa cu varza si cu morcovi, de o cocoana batrana si miloasa.

Iata ca aceasta cucoana avea un fiu si fiul avea un prieten si, cu cateva zile inainte de Craciun, prietenul a primit fagaduinta ca va manca iepure cu masline la sfintele sarbatori.

Toata lumea s-a bucurat.

Cocoana cea miloasa insa nu s-a bucurat si nici iepurele. Din ziua cand fiul cocoanei l-a daruit, saracutul iepuras a stat cu urechile pleostite, ascuns in coltul cel mai intunecos al camarii.

Poftim morcovi! Poftim varza! Poftim porumb fiert! Iepurasul misca dintr-o ureche, dar de bucate nu se atingea ca se gandea la cutitul cel mare si ascutit, la blanita cea moale ce avea sa i se ia tocmai pe gerul cel mare.

Ce sa mai spui!? Lumea toata numara zilele pana la Craciun si le lasa gura apa, gandind cat de buna va fi carnea de iepure gatita cu sos.

Copiii doamnei Marin, posesoarea iepurelui, se furisau din cand in cand pe usa si alergau la camara ca sa priveasca prin crapaturi “iepurasul cel frumos care avea sa fie gatit cu bors”.

Vazand el, saracul, ce de ochi lacomi il privesc, s-a pus si mai rau pe ganduri. Cu labuta se scarpina dupa ureche, intrebandu-se ca romanul la necaz: „Ei, acum pe unde scot eu capul!”

Mirosi el pe la colturi, pe la usa, doar va gasi un loc de scapare, apoi deodata intoarse capusorul privind speriat in jurul sau. Mustatile se miscau misterios si o raza de speranta stralucea in ochisorii galbeni.

Domnul Marin calca mai tantos decat altadata. Ganditi-va: putin lucu e sa dai amicilor o masa cu iepure, in toiul iernii.

Calin, Puiu si Marioara, ce-i drept, o rugau pe mamitica sa nu taie gatul saracului iepuras, ca are sa planga si are sa tipe din farfurie, dar doamna Marin trebuia sa fie neinduratoare desi, in fost, avea o inima duioasa si chiar scria versuri cateodata cand nu avea altceva de facut.

Ziua fatala insa se apropia. Ce deliciu va avea carnea de iepure!

Dar, vai, dimineata cand unul din copii a intrat in camera la iepure, ia-l de unde nu-i! Un tipat a fost scos si servitoarea a alergat la stapana sa le spuna ca iepurele a fugit din camara.

Cocoana Agripina si-a uitat papucii la usa si desculta a fugit prin zapada la camara.

Hotul de iepuras a spalat putina!

Acesta a facut o gaura pe sub scanduri si dupa ce s-a uitat in toate partile, profitand de ocazie ca lumea dormea, s-a dus cu Dumnezeu.

Of, inima Agripinei s-a facut carlig de suparare si iute s-a legat la cap. Pe cand a venit sotul ei, acesta nu a gasit nimic de mancare.

- Dar ce-i asta? Ce s-a intamplat aici? Baietii murdari, servitoarea zbarlita, tu legata la cap, ce s-a intamplat?

Nefericita sotie nu a avut puterea sa raspunda, dar Puiu cel mititel cu urechile mari a raspuns cu glasul pitigaiat.

- Taticule, a fugit iepurele!

- Cum?

- A fugit, a scos capul si a fugit iepurele!

Agale s-a dus domnul Marin la camara si mut de durere a vazut nenorocirea ce l-a lovit!

Au zburat frumoasele sperante! Cu ce sa se mai omeneasca de Craciun?

Ramanea doar visul la iepurele prajit ...

De Craciun, cu o foame de lup toti, i-a lovit tristetea pe toti ai casei.

- Ce este, madam Marin, s-a ars friptura? intreba unul din musafiri.

- Nu.

- Piftiile nu s-au inchegat? intreba alt musafir.

- Nu.

- Atunci? au intrebat toti in cor. Ce nenorocire v-a lovit?

- A fugit iepurele!!!

- Ah ...

Atat au putut zice toti si daca nu se retineau, lacrimi ar fi varsat, razand.

S-au asezat la masa mancand insa sarmalute, ca sa le mai treaca necazul.

- Cine stie cine mananca acum din iepurele nostru, zice domnul Marin cu naduf, uitandu-se urat la sotia sa, care nu pazise cum trebuie iepurele.

La geam se aude un zgomot. Intorc toti capul si ... la geam statea iepurele!

Zgribulit de frig, mort de foame, a venit sa ceara adapost dupa ce a ratacit o zi si o noapte ...

L-au primit toti ca pe un mitropolit. Iepurasul se uita la ei si misca mustatile, vesel ca a scapat nemancat. Copiii iute i-au adus si lui o farfurie cu morcovi si s-au ospatat frumos, urand lui „Tanasica” ani multi, caci domnul si doamna Marin, vazand scaparea minunata a iepurelui, s-au hotarat sa-l ierte si sa nu-l mai taie.

Apoi au inceput sa manance cozonac, piftie, sarmalute, urandu-si sanatate, bucurii si toate cele bune.