Ceasornicul si masurarea timpului

Ceasornicul este masuratorul exact al orelor.

Omenirea, chiar in cele mai vechi timpuri, nu putea fi fara masurarea timpului, deci au facut toate incercarile sa gaseasca un aparat, cu ajutorul caruia sa-l poata masura. Stramosii nostri se luau dupa soare si anume, au observat ca in diferite parti ale zilei umbra lucrurilor este de diferite marimi. Din aceasta experienta si-au format orologiul de soare. Egiptenii au ridicat in acest scop stalpi de piatra, numiti obelisti.

Mai demult, timpul se masura si dupa starea stelelor. Este interesat a aminti ca la chinezi, in unele locuri si azi timpul se masoara dupa ochii pisicii. Stim ca pupila ochilor pisicii scade sau creste in anumite parti ale zilei. Mai tarziu, dupa ce oamenii au vazut ca orologiul de soare e bun numai cand e senin au ajuns la orologiul de apa si de nisip. Acesta consta din doua vase puse unul deasupra celuilalt. Apa sau nisipul curgea dintr-un vas intr-altul intr-un anumit timp.

Stramosul orologiului de azi a fost inventat pe la 1500. La inceput numai cei mai bogati oameni isi permiteau luxul de a cumpara ceasornic, mai ales de buzunar. Primul ceasornic a fost cu roata. Cum acesta insa avea multe lacune, el a fost perfectionat cu pendula. Stim din fizica ca pendula face oscilatii egale, deci pendula aplicata la ceasornic, pune in miscare aparatul ceasornicului, care este in legatura cu aratatoarele.

In ceasornicele de buzunare nu este pendul, ci el este inlocuit cu un arc subtire, foarte fin.

In epoca electricitatii, acesta este utilizata si la ceasornic. Ceasornicele electrice sunt mai perfecte pentru ca asupra lor nu au influenta caldura, umezeala, praful etc., in loc inchis, in liber, oriunde functioneaza fara sa trebuiasca sa ne mai atingem de el.

Cel mai important este ceasornicul de buzunar pentru ca acesta ne insoteste in tot locul si ne spune ora. Elvetia este cea dintai tara producatoare de ceasornice de buzunar.