Pasarile gradinar

Cand primii colonisti europeni au ajuns in Australia, au gasit printre tufisurile joase niste constructii ciudate, impodobite cu flori.

Erau un fel de ingradituri, asternute cu nuieluse. Cam la o jumatate de metru distanta, infipte in pamant, se insirau nuiele ceva mai ungi, ca o palisada deasa. Varfurile nuielelor erau curbate si unite in partea de sus, formand deasupra ingraditurii un fel de acoperis in doua pante.

In fata uneia din intrarile in “coliba”, pe pamant, zaceau risipite sute de nimicuri colorate de tot felul: cochilii, cicade moarte, glori, fructe de padure, ciuperci, pietricele, oase, pene de pasare, bucati de piele de sarpe. De curand, intr-o asemenea colectie s-au gasit o periuta de dinti, cutite si furculite, jucarii, panglici, crescute dintr-un serviciu de cafea si chiar o cafetiera, catarame si alte obiecte lucitoare.

Abia mai tarziu s-a constatat ca aceste “colibe” erau opera unei pasari. Numele constructorului inaripat este pasarea-gradinar. Dar “colibele” lor nu sunt ciuburi. Pasarile le folosesc ca loc de joaca. In momentul cand socoteste ca a impodobit-o de ajuns, masculul, care s-a straduit sa o infrumuseteze, pleaca sa aduca o femela.

Aceasta intra in “coliba” sau ramane afara, cu un aer destul de indiferent, in timp ce masculul apuca cu ciocul un obiect colorat, cand altul. Se invarteste pe loc tinand in plisc obiectul pe care l-a ales. Il azvarle, ia de jos alta jucarie, rasucindu-se si inclinandu-se din ce in ce mai energic. Uneori inmarmureste cu gatul intins catre iubita lui, avand in cioc cate un obiect, de obicei colorat asemenea penelor sau ochilor ei. Dupa aceea, demonstratia pasionatului colectionar este reluata de la capat.