In tara papusilor

La teatrul de papusi tot lucreaza de zor. Ursuletul matura scena, bursucul controleaza reflectoarele, iepurele pregateste costumele, cainele Azor aranjeaza decorurile.

Titirez da ultimele sfaturi, iar eu mai repet textul.

Avem emotii …

Dar iata, gongul bate si cortina se ridica.

Pacala intra in scena si spectatorii rad in hohote. Actorii sunt aplaudati indelung.

- Bravo, Pacala!

Al cui e acest glas? Il recunosc: Andrei, baiatul cel rau care mi-a taiat piciorul, se afla in sala.

- Ha, ha! Schioapa! imi suna in urechi batjocura lui. Imi privesc piciorul cusut cu ata. Nu ma mai doare.

- Aici erai? te-am cautat peste tot! uite, ti-am adus o piesa. Invata rolul principal …

- Dar asta-i “Tara papusilor”, e povestea vietii mele …

- Sigur ca da. Ne-a placut mult si am hotarat sa o jucam.

Au inceput repetitiile.

A sosit ziua premierei. Spectacolul are oc la spitalul de copii. Ne intampina doctorii, asistentele.

Se monteaza scena.

Aplauze peste aplauze, dar iata ca recunosc iarasi vocea lui Andrei.

- Dati-mi papusa, e papusa mea!

Arata catre mine. Ma ascund repede dupa o usa.

Ai nostrl se pregatesc de plecare. Orice-ar fi, eu voi ramane la spital si voi sta la capataiul lui Andrei.

Doctoral este ingrijorat. Andrei are febra si striga:

- Papusa! Dati-mi papusa.

- Vreau sa scape! Vreau sa fie sanatos!

M-am asezat pe patul lui. Ii mangai fruntea fierbinte. El deschide ochii si vede.

- Iarta-ma, am fost rau, iarta-ma.

- Nu plange, Andrei, stii, eu te-am iertat de mult … Te vei vindeca si vei veni la Teatrul “Tandarica” sa ma vezi de cate ori vei dori … Iar eu voi fi bucuroasa cand am sa te vad in sala printre ceilalti copii.

Clelia Ottone