Aprecierea calitatii oualor pentru consum

Ouale pentru consum trebuie sa fie cat mai proaspete.

Incepeti examinarea oualor observand coaja. Ouale cu coaja sparta sau murdara se altereaza usor, asa ca, daca nu sunt prea vechi, se vor da cat mai repede in consum.

Aprecierea vechimii oualor se bazeaza pe faptul ca, in timpul pastrarii, camera cu aer se mareste si oul devine mai usor. Pentru aprecierea marimii camerei cu aer folositi aparatul numit ovoscop. Ovoscopul produce o raza de lumina. Asezand oul in asa fel incat raza sa-l strabata, puteti examina interiorul. Daca nu aveti ovoscop, confectionati din carton unul mai simplu si folositi drept sursa de lumina o veioza. Este bine ca examinarea sa se faca intr-o camera intunecoasa.

Ouala foarte proaspete au camera de aer cu inaltimea pana la 5 mm. La cele foarte vechi, neconsumabile, ea depaseste 1/5 din lungimea oului. Pentru stabilirea dimeniunilor ei, va puteti confectiona singuri un profil de carton.

Prospetimea oualor se poate aprecia usor prin proba densitatii. Cufundati-le in apa sau in solutie de sare 12% si determinati vechimea pe baza urmatoarelor date:

A:

1. A – 1 – ou de o zi

2. A – 2 – oua de 4 zile

3. A – 3 – oua de 8 zile

4. A – 4 – ou de o luna

B:

1. B – aprecierea vechimii oului prin scufundare in saramura (12%)

2. B – 1 – ou de o zi

3. B – ou de 2 zile

4. B – ou de 3 zile

B – ou de 4 zile

Spargeti mai intai cu cutitul coaja de la polul rotunjit, in dreptul camerei cu aer, fara sa atingeti albusul. Masurati camera de aer, comparand rezultatul cu cel obtinut prin examinarea la ovoscop.

Varsati continutul intr-o farfurie. Daca oul este proapat, galbenusul apare bombat, cu invelisul neted, intact (aveti grija sa nu il spargeti chiar voi cand spargeti oul) si puteti distinge mai multe tipuri de albus. Ouale vechi au miros neplacut, care se accentueaza prin fierbere.