Oul si gaina
“Vrei sa stii cine anume
S-a ivit intai pe lume?
Oul nu putea sa vina,
In cuibar, fara gaina!”
Zise mandra gainusa,
Rotunjindu-si frumos gusa.
“Oul daca n-aparea
Nu erai azi dumneata!”
Se aprinse, de pe paie,
Oul cu vocea vioaie,
Complicand mai mult problema
In privinta cu dilema
Care-ntai in univers
A dat semne c-a purces:
Oul, el, sau ea, gaina,
Si, nelamurind pricina,
Au ajuns, pan’la cotet
La cocosul cel istet care, intrebat de ou
Daca stie ceva nou
Despre viata cum apare,
Cazu in aprofundare.
Se gandi ca-i apartine
Totul lui si se cuvine
Ca sa lumineze cazul
Si sa-ncheie cu necazul.
Salta, filosofic, creasta
Si-si dadu drumul la gura:
“De, vezi tu, povestea asta
Tine de o conjunctura …
Eu nu va gasesc vreo vina
Ori sa va aduc repros,
Dar sa stiti: fara cocos,
Nu apar ou sau gaina!”
Ion Marinescu
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: