Dune si nisipuri cantatoare

Calitatea extraordinara a nisipului de a scoate tot felul de sunete este cunoscuta inca din antichitate. Manuscrise stravechi din China au pastrat unele din primele marturii scrise ale acestui fenomen. In paginile lor ingalbenite de timp se vorbeste despre un «deal al nisipurilor cantatoare», intr-una din provinciile Chinei. Nisipurile de pe versantii lui emiteau sunete neobisnuite. Cand oamenii treceau prin aceste locuri, sunetele emise capatau o tarie deosebita.

Acest fenomen surprinzator era cunoscut si de catre arabii din sud-estul Egiptului.

Martorii oculari il descriu astfel: Era seara. Caravana se oprise in mijlocul unor nesfarsite barcane, siruri de valuri de nisip, cat cuprinde zarea. Soarele apusese si peste pustiu s-a lasat valul negru al noptii. Era o liniste desavarsita, care rareori era tulburata de zanganitul veseliei, de fornaitul animalelor si vorbele inabusite ale oamenilor.

Pe neasteptate, din pustiu, rabufini un sunet care crestea cu repreziciune. Forta lui era atat de mare, incat oamenii speriati de zgomot au fost nevoiti sa se aplece unul peste altul si sa-si strige la ureche, pentru ca altfel vorbele se pierdeau in aer. Curand, la vuietul acesta se adauga o muzica provenita din alte surse, puse in actiune de cel ce tulburase initial linistea. Printre zgomotele care veneau din pustiu se puteau uneori distinse sunete de violoncel, de contrabas sau de fagot. Acest cor supranatural a rasunat neintrerupt timp de cinci minute, dupa care s-a asternut din nou o liniste desavarsita.»

Populatia bastinasa credea ca sunetele sunt produse de spiritele desertului si pe seama lor arabii pot sa istoriceasca o multime de povestiri fantastice.

Nisipurile sonore sunt cunoscute mai in toate partile lumii cu zone intinse de nisip. In Rusia, aceste nisipuri se intalnesc in regiunea Pribaikalie, de pe litoralul de langa Riga, cat si pe malurile Niprului, fiind descrise de S. V. Obrucev. De asemenea, acelasi autor a avut prilejul sa intalneasca nisipuri «cantatoare» in regiunea Rostov, langa Timleanskaia, aici, pe malul stang al raului Timla, la confluenta cu Donul, se intinde o mare campie de nisip, acoperita de kuciugui – aglomerari mici de nisip friabil, in forma de movilite. Intr-o zi arzatoare de iulie, trecand la o distanta de 5-6 m de malul raului Timla, s-a observat ca la fiecare pas nisipul raspunde cu un sunet strident, asemanator tipetelor.

D. K. Makarevski, calatorind pe malul Terski, in peninsula Kola de pe malul M. Albe, a observat si el ca la fiecare pas nisipul raspundea cu un zgomot tot mai puternic. La acest zgomot se adaugau anumite sunete semanand a plans cu sughituri, care apareau cand ridica piciorul din nisip. Calatorul mai istoriseste: «O rafala de vant a starnit nisipul si in jurul meu totul a prins sa cante, sa rasune. Era uluitoare cu acest prilej puritatea sunetului, care amintea foarte mult de modulatiile unui flaut sau de nuanta piano a notelor acute ale unei orgi.

Cand treceam cu palma pe suprafata nisipului, se producea un zgomot asemanator vuietului unei mici sirene. Saculetul in care luasem o proba de nisip parca latra cand il atingeam. La o lovitura data cu pumnul, nisipul raspundea printr-un zgomot puternic …»

Este interesant de semnalat ca nisipurile din deserturi si cele de pe litoral rasuna fiecare in felul lor. Daca unele se caracterizeaza prin tonuri mai joase, aflate in limitele octavei mici, altele au ca specific sunetele inalte in limitele octavei a doua si chiar a treia.

Cu privire la cauzele producerii acestor melodii ale nisipurilor, parerile sunt diferite. Unii oameni de stiinta presupun ca sunetele sunt generate de frecarea reciproca a milioane de granule pure de cuart in timpul miscarii. Altii afirma ca aceste sunete se explica prin dilatarea si comprimarea granulelor, provocate de miscarea lor. Aceste oscilatii sunt transmise aerului existent intre granule. Cu totul deosebita este explicatia emisa de cercetatorul englez R. Begnold, care considera ca nisipurile canta datorita faptului ca, in timpul miscarii, pe suprafata granulelor de cuart apar sarcini electrice. El presupune ca aparitia sarcinilor electrice este legata de proprietatile piezoelectrice ale acestui mineral. Dupa cum se stie, cristalele de cuart formeaza prin presiune, la suprafata, o sarcina electrica, care nu este altceva decat o manifestare a piezoelectricitatii.

O experienta interesanta a fost facuta in laborator. S-a luat nisip obisnuit din rau, s-a uscat si s-a curatat de corpuri straine, dupa care s-a introdus intre doua placi ale unui condensator. Folosindu-se o masina electrostatica de timp scolar, s-a produs electrizarea nisipului. Varsandu-se acest nisip intr-o batista de matase s-a putut observa ca prin comprimare in mana nisipul emite sunete.

Deci, prin aceasta experienta se confirma rolul incontestabil al sarcinilor electrice de la suprafata granulelor de cuart in explicarea sunetelor emise de nisipuri.

Este, totusi, de remarcat, ca numai nisipurile friabile au calitatea de a emite sunete. Se poate presupune ca sarcinile electrice de la suprafata conditioneaza nu numai « cantatul » nisipurilor, dar si mobilitatea si caracterul lor friabil.