Pestii zburatori

Inainte de a fi descris de specialisti, portretul pestilor zburatori, familia Exocoetidae, a fost facut de navigatori, impresionati de acest spectacol oferit de marile calde.

Pestii zburatori populeaza straturile superficiale ale marilor. In felul acesta ei pot, fie sa tasneasca din apa, spre a evita un pericol, fie pentru a urmari o prada. Executand o serie de salturi succesive, ca o piatra care ricoseaza pe suprafata apei, ei si-au perfectionat, cu timpul sariturile, ajungand sa poata plana deasupra apei intr-un zbor lin. Inotatoarele lor pectorale foarte lungi, ca niste aripi, il ajuta sa strabata, in aer, distante apreciabile de 50-60 m, la o inaltime de 2-3 m. Familia Exocoetidaelor cuprinde 7 genuri de pesti si 60 specii. Fiecare categorie zboara in felul ei. Asfel, zborul pestilor « primitivi », din genul Fodiator si Parexocoetus, care au inotatoare mai scurte, e mai putin « perfectionat » decat al celor cu inotatoare pectorale lungi, ajungand uneori pana la 80% din lungimea corpului. Ultimii se deplaseaza in apa initial cu o viteza initiala de 30 km/ora, apoi si-o accelereaza pana la 60-64 km/ora, se desprind de suprafata apei si planeaza deasupra ei. Uneori, in cursul zborului pestii ating suprafata apei cu inotatoarea dorsala, ale carei vibratii accelereaza si mai mult viteza. Cu cat aceste atingeri sunt mai frecvente, cu atat durata zborului e mai mare. In felul acesta, unii pesti pot sa se mentina in aer pana la 30 secunde, rastimp in care strabat 200 sau chiar 400 de metri.

Unii marimari si calatori care au observat comportarea pestilor zburatori au afirmat ca « au vazut cu ochii lor », cum pestii isi « misca inotatoarele » ca niste aripi, insa, in cursul zborului « aripile » pestilor zburatori sunt aproape imobile, iar usoara lor vibratie este un efect al zborului si nu cauza lui.

Cum se explica, insa, ca pestii zburatori traiesc numai in marile calde? Se pare ca factorul care determina raspandirea lor limitata este temperatura ridicata a structurilor superficiale ale apei marine, in care, dupa cum am vazut, traiesc pestii zburatori. El au nevoie de o temperatura de cel putin 23°C. Sunt foarte putine speciile de pesti zburatori care s-au aclimatizat la 18-20°C, temperatura minima la care a fost semnalat un peste zburator – Hirundichtys rondeletii este de 15,5°.

« Populatia » de pesti zburatori din Oceanul Planetar este destul de numeroasa. Astfel, numai in Oceanul Pacific ei insumeaza, se crede 1,5-4 milioane de tone, cu alte cuvinte 20-40 kg pe km² - de zona tropicala a Oceanului Planetar. (Aceste cifre sunt rezultatul unor observatii facute de pe mare, savantii le admit ca valori medii pentru Oceanul Planetar). In ce priveste raspandirea speciilor, cele mai numeroase (27) sunt in apele Indoneziei, in regiunile invecinate cu Marea Coralilor (26) si in imprejurimile Filipinelor (21). In Oceanul Atlantic au fost detectate pana in momentul de fata numai 16 specii.