Poezie pentru copii despre veverita jucausa
Va oferim spre lectura poezia “Veverita, da labuta” scrisa de Mihai Negulescu.
Labe mici, fara sandale.
Ochii – nasturi de pitici …
Ghem de foc prin frunza moale –
Ba-i aici! Ba nu-i aici!
Vine ... pleaca. O sageata
Suie, agera-n zig-zag?
De pe creanga leganata
Ochii ei ce semne fac?
Ratacita dintr-o snoava
Cu pitici sau spiridusi,
Ba se pierde prin otava,
Ba-n frunzar deschide usi …
Uite-o ... Nu e! Fata tihna
Urca, sare-n crengi usor.
Are-n suflet neodihna –
Are-n labe ascensor?
Uite-n soare se rasfata ...
- Haide sa te joci aici,
Cu alune, prin verdeata,
Si o ceata de voinici.
Tese-n fraged salt si fuga,
Ce cometa, prin stejari?
Uite-o, frageda naluca,
Ager bulgare de jar.
Poate suflet de padure
Ingrozit de lupi si jderi
A-ntrupat-o – vis usure –
Ca o zana de mister.
Da alune huta-huta
Pe-al frunzarelor chilim.
- Veverita, da labuta!
Prieteni buni ai vrea sa fim?
Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: