Poezia Amintire
Va oferim spre lectura poezia “Amintire” scrisa de Constanta Buzea.
- Hai sa ne jucam! – De-a ce?
- De-a vantul ! – Ba de-a cuvantul!
Eu sa fug, sa nu va prind,
Batranara de argint,
Sa intineresc deodata,
Voi sa stati in juru-mi roata.
Ce-or avea copiii pica
De le stau pe langa poale
Si se uita-n sus la ei
Cum stau puii-porumbei?
Sa le pice hrana dulce,
Miere in auzul lor,
Voci blajine si cuvinte,
Calde paini de grausor?
Cand am fost copil, candva,
Cand am fost nu-i prea demult,
Imi placea, o, ce-mi placea,
Sa tac malc si sa ascult.
Eu eram cum e pamantul,
Care-astepata ploi-cuvinte,
Eu eram pamant cuminte,
Care vrea cuvinte-ploi,
Le ieseam lor inainte
Cu bunicii amandoi.
Atarnata stam de bratul
Stang al ei si drept al lui,
Ca-ntr-un hat un manz visand
Sa zburde peste pamant
Si sa spuna-ntr-o zi buna
Un cuvant ...
Imi placea, o, ce-mi placea,
Cand am fost copil, candva,
Imi placea, o, cat de mult,
Sa-mi vorbeasca, sa-i ascult.
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: