Copilul si Disney

Va oferim spre lectura cateva versuri minunate despre lumea mirifica a povestilor, incluse in poezia “Copilul si Disney”. Versurile apartin lui Florin Costinescu.

De curand

La o ora albastra de seara,

Intr-un vis

Privegheat de Steaua Polara,

Un om a batut la o usa –

O fi fost fermecata?

A batut o data,

Si inca o data

Si inca o data …

De trei ori a batut,

Pana cand pe gaura cheii

Prinse sa palpaie o-ntrebare:

“Cine-i?”

“Om bun, vin de departe,

De peste mari si tari,

Numele meu este Disney”,

Raspunse cel ce-a batut

La usa aceea

Inchisa strasnic pe dinauntru

Cu cheia ...

Dupa usa, copilul,

Singur acasa,

Fara parinti,

Isi lua iarasi

Inima-n dinti:

“Mai spune, omule, repeta

Ca mai bine s-aud ...”

“Ma numesc Disney,

cel cu desenele ...

Hollywood ...”

Si usa se deschise incet:
”Dar acasa-s doar eu!”

Ii zise copilul

Privindu-l atent,

Sa nu fie vreun lup,

Vreo vulpe sireata, 

Sau, cumva, vreun zmeu ...

“Stiti, parintii mi-au spus,

Cand plecara la trebi:

Usa nicidecum s-o deschizi.

Cineva, daca bate,

intrebi!”

“Stiu foarte bine

Acest sfat parintesc,

Eu insumi ti-l dau

Ca pe-un lucru foarte firesc ...”

“Mama chiar ieri mi-a citit

(Eu nu sunt deloc sperios!)

O poveste cu o capra

Si trei iezi,

Unde-i vorba si de-un lup

Fioros ...

Bate lupul la usa,

Isi toarna in vorbe stafide

(Ca sa fie dulci, foarte dulci!)

Si iedul cel mare,

Neascultatorul,

Cel fara minte prea multa

Ce credeti ca face? ...

Deschide! ...”

“Si ce a urmat mai departe?”

Intreba omul din usa.

“Ceva de care eu nu vreu

Sa am parte ...”

“Eu sunt Disney, copile,

De ani multi colind

Bucurii sa aprind,

Cat un cer instelat,

Cat un brad armonind

De proaspata nea ...

De ani multi colind

Tot colind ...”

Copilul deschise usa

Cat sa poata bine vedea

Daca Disney acesta

Nu-l minte cumva.

Dar privindu-l atent –

Inalt, uscativ si simpatic –

“Nu ma minte – acesta-i Disney,

Precis!”

Si drumetul intra

Parca putin obosit

Si de spate adus,

Iar copilul, privindu-l

Uimit, a uitat

Ce mai are de spus ...

“A, da! Ati venit tocmai bine,

Ingana fascinat ...

Va rog, luati loc in fotoliu

Sau, mai comod, stati langa mine,

Pe pat ...”

Mangaindu-l pe cap, Disney

Ii povesti pe-ndelete

Despre calatoriile lui

De-a lungul si de-a latul

Acestei planete ...

Disney gandea:
”Frumoasa-i planeta

Mai ales prin copii,

Prin copiii ce rad

Si primesc in dar bucurii,

Prin copiii visand

Intamplari ne-ntamplate,

Stele si sori

Spre care si ei pot urma

Zambind, uneori ...”

Disney-bunicul ...

Parca nu-i vis!

Si o mana peste umerii lor

Un televizor a deschis ...

“Totu-i fantastic:

Disney e-aici,

A venit cu Alba ca Zapada

Si cu sapte pitici ...”

Ecranul clipea

Ca un ochi jucaus:

Or sa vina si Mowgli

Si Baloo

Si Bagheera acusi,

Si vestitul tigru

Cu muschii de cel mai mare

Calibru.

Si precum a gandit baietelul

Asa s-a-ntamplat,

Toti au venit,

Iar el a aplaudat ...

Dar ce se-aude, cine tropaie

De parca ar cadea pe podea

Mii de busteni?

Din televizor sar pe covor

Cei 101 de dalmatieni!

Si totusi este destul loc

Pentru toti ...

“Incearca sa-i magai –

I-a spus Disney, ca poti!”

Si cateii acestia indrazneti

Si vioi

Se lasau mangaiati

(Hai copii, mangaiati-i

Si voi!)

Disney se bucura,

Cteodata mai noteaza ceva,

Apoi scoate o bagheta

Si-o indrepata usor

Spre perdea,

Iar perdeaua se face ecran,

Ca-ntr-un basm colorat

Si copilul priveste

Cel mai nou desen animat.

Baiatul ce-apare

Pe perdeaua de fum

Este el, chiar el, cel de-acum,

Iar batranul acela, ce-l mangaie bland,

Este Disney, desenand, desenand ...

In jurul lui vin in cerc,

S asaza

Catei, elefanti, urechiati,

Vulpi matasoase

Si alte artiste de vaza

Intre care, credeti-ma,

Pentru ca eu stiu totul,

Se afla si Doamna si vagabondul ...

Filmu-i frumos; in culori

Pana-acum neintrecut ...

Dar unde e Disney?

Dar une-i baiatul?

Nu cumva i-ati vazut?

Nu-mi raspundeti acum,

Chiar de raspunsul il stiti!

Lasati-i sa umble prin vis

Unul de altul uimiti ...