Omul, un manunchi de glande endocrine

Din copilarie si pana la batranete, cateva miimi de gram de hormoni impun omului talia, ii dirijeaza sexualitatea, ii dau senzatia de foame si de satietate reglandu-i pofta de mancare, ii stimuleaza reflexele (inclusiv cele de aparare), il fac sa simta placerea si durerea, sa se simta hiperactiv sau obosit, influentandu-i astfel viata in toate stadiile ei.

La numai patru saptamani dupa fecundarea ovulului, testosterolul permite dezvoltarea caracterelor sexuale specifice ale viitorului baiat, iar mai tarziu, la pubertate, estrogenii si progesteronul comanda aparitia, pe neasteptate, a ciclului la fata iar testosteronul asigura virilitatea viitorului barbat.

Dezvoltarea rapida a endocrinologiei a permis descoperirea a peste 200 de hormoni, majoritatea secretati de glandele endocrine: hipofiza (situata sub baza creierului), tiroida (sub “marul lui Adam”), paratiroida, suprarenalele, pancreasul, testiculele si ovarele. Dar astazi se stie ca exista si hormoni fabricati nu numai de glande, ci si de organe si tesuturi. Intre acestea, de catre creier (hormonii neurotransmitatori), de tubul digestiv, de plamani si chiar de … cord, fapt care explica vastitatea domeniului endocrinologiei. De aceea afirmatia profesorului francez Luton, ca omul este un manucnhi de glande endocrine nu trebuie considerata ca o simpla butada. Sa adaugam ca toate acestea si ipoteza unor psihiatri americani potrivit carora chiar si unele boli psihice s-ar datora unei productii anormale de hormoni.

Sa mentionam insa si realizarea hormonilor artificiali, una din cuceririle apreciabile ale stiintei contemporane. Intre acestia si a hormonului de crestere, care da sperante ca tratarea nanismului va deveni o realitate.