Betonul armat

Cele dintai lucrari cu beton armat au fost facute la noi de inginerul Anghel Saligny, care a folosit 7.000 m³ din acest material la construirea silozurilor de la Constanta.

Cimentul necesar fusese adus din Anglia, Franta si Germania. Cu toate ca aceste lucrari au dat rezultate multumitoare, folosirea betonului armat nu s-a extins asa cum ar fi trebuit. S-au mai facut doar cateva podete cu tuburi de beton armat.

Un alt inginer, Elie Radu, are meritul de a si staruit si izbutit sa-i determine pe constructori sa foloseasca betonul armat. In anul 1903, pentru a dovedi rezistenta betonului, el a prezentat la o expozitie organizata la Bucuresti o grinda de 15x15 cm grosime, lunga de 4 m, suspendata de doi stalpi si incarcata cu saci plini de nisip. Demonstratia aceasta a marcat, realmente, inceputul perioadei in care o mare parte din constuctiile din Romania au fost realizate din beton armat.

Primele mari lucrari cu acest material au fost facute de inginerul Elie Radu (la construirea tuburilor de aductiune a apei in Bucresti si apoi la cladirea unor palate).

Alti ingineri adepti ai noului procedeu au construit Palatul lucrarilor publice din Bucuresti (inaugurat pe 26 octombrie 1910), folosind nu mai putin de 25.000 m³ de beton armat pentru cele doua hectare de plansee, perei, bolti si cupole ale ansamblului. Acest palat exista si astazi, cu toate ca peste el au trecut ploi si zapezi, precum si cutremurul din anul 1977.