Noiembrie brumar - luna de toamna

Chiar daca nu ninge, bruma e asa de groasa in luna noiembrie, incat uneori soarele n-are putere s-o topeasca cat e ziua, de se ajunge o bruma pe alta. De aceea numim luna lui noiembrie si Brumar, Brumarul cel Mare.

Acum, parca s-a stins toata viata din natura. Vazduhul e gol de pasari si numai ciorile il innegresc uneori in stoluri mari si purtate de vant incolo si incoace. Negasind hrana pe camp, ele se fac musafiri ai satelor si chiar ai oraselor.

Cand e vreme buna, se mai vad ici colo ciocarlani pe drumuri, vrabii care zboara de sub strasini, sticleti si alte pasari mai mititele dau roata printre pomii gradinilor si curata livezile de ouale insectelor stricacioase. Ochiul boului, poreclita imparatul gardurilor, isi canta vesel cantecul sau, fie soare, fie ninsoare si viscol.

Zilele scad mereu s cerul e de mute ori innourat, asa ca nu vezi soarele cu saptamana.

Noiembrie, la noi, e luna norilor si a vremii celei mai intunecate de peste an.

Taranii nu mai au nici de lucru la camp si, chiar daca are, nu-l poate face din cauza vremii, de obicei ploioasa. Ei stau pe acasa si muncesc pe langa casa.

Daca e zapada si vreme linistita, vanatorii au acum destul ragaz, sa vaneze prin paduri lupii si vulpile, iar pe langa balti si prin locurile deschise, pe langa lacuri, ratele salbatice.

Oamenii stau mai mult in casa si in serile lungi, isi spun ghicitori si basme pe langa vatra focului.

Noiembrie e luna trista, caci vine asa de intunecata … dupa zilele luminoase si pline de veselie ale verii, si asa de saraca … dupa atatea daruri ale toamnei bogate.