Proverbe româneşti despre prietenie

Proverbe româneşti despre prietenie şi prieteni.

Ai bani, ai prieteni; n-ai bani, n-ai prieteni.

Când corabia se îneacă, şoarecii fug.

Cei mai mulţi sunt prieteni de masă, iar nu de nevoi.

Cine are tovarăş nerod, ajunge din pod în glod.

Cine are un prieten bun nu mai are nevoie de oglindă.

Cine caută prieteni fără cusur, fără prieteni rămâne.

Cu prieteni buni colaci mănânci.

Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mănânci de tot.

Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă păzesc eu.

Iubeşte-ţi prietenul cu toate defectele lui.

La nevoie se cunoaşte prietenul.

Nicio avere mai bună decât prietenul cel bun.

Nu există avere mai mare ca un prieten adevărat.

Părinţii ţi-i dă natura, prietenii ţi-i alegi singur.

Pe mulţi prieteni în lume, îi facem duşmani prin glume.

Prieten e cel ce-ţi ştie defectele şi te acceptă aşa cum eşti.

Prieteni şi cărţi să ai puţini dar buni.

Prietenia este o brazdă în pământ.

Prietenia îndoieşte lucrurile şi îndulceşte necazurile.

Prietenul adevărat e ca sceptrul de-mpărat.

Prietenul adevărat nu se supără când şi spui adevărul.

Prietenul adevărat şi prin ascuns te-ajută fără a ta ştire.

Prietenul la vreme de nevoie se cunoaşte.

Prietenul nu se bate cu băţul, ci cu cuvântul.

Prietenul omului este punga cu bani şi sacul cu mălai.

Prietenul vechi este ca vinul care, pe cât se învecheşte, pe-atât mai cu gust se bea.

Ţine minte, un prieten bun este greu de găsit.

Un prieten e greu să-l găseşti şi mai uşor să-l pierzi.

Un prieten face mai mult decât o pungă cu bani.

Un prieten în viaţă e mult; doi înseamnă foarte mult; trei e aproape imposibil.

Vremea pe prieten, ca focul pe aur, în adevăr îl arată.