Septembrie - a sunat clopotelul

E septembrie, incepe toamna, incepe scoala, redevenim cu totii elevi. Indiferent ce nota am avut la aritmetica sau la purtare, daca am fost premiati sau am fost pedepsiti, clopotelul ne cheama sub arme, in mod egal. Pe copii ii inroleaza in banci, pe noi ne retrimite in linia intai a vietii.

Dupa scurta pauza a vacantei, reluam grijile de la inceput. Orice toamna miroase putin a iarna, miroase a legume si a fructe care trebuie transformate in conserve, a camari dereticate si zugavite, a locuinte scoase pentru ultima oara la aerisit. Asa, pe deasupra, septembrie pare o luna vesela si usoara, nici de vara si nici de toamna, undeva la mijloc. Soarele este inca stralucitor si fierbinte, livezile pline de mere coapte, padurile de afine si de mure, campiile de lanuri de floarea soarelui. Cu toate acestea, zambetul lui septembrie nu trebuie crezut pe cuvant de onoare.

Dincolo de cortina, primele drame se consuma deja. Berzele si randunelele se pregatesc de plecare, padurile se pregatesc de rugina, florile de primele brume, sufletul nostru de obligatoriile melancolii. Pe 8 septembrie de Sfanta Maria Mica, se spune ca vara s-a terminat. Si pe urma vine echinoctiul de toamna si noaptea se pregateste sa inghita ziua mai repede … Si pe urma … Ce bine ca a sunat clopotelul! Ce bine ca grijile ne mana iar de la spate si ca dam in clocot de stres! Mai bine nebuni de cap decat morti de melancolie. Intre pelteaua de mere si gemul de prune, cine sa aiba vreme de reverii? Sanziana Pop