Poezie de Craciun

Va oferim spre lectura poezia „Craciun” scrisa de Ion Steriopol.

Ninge cu fulgi involburati de vant

Si ninge

Simplu, ca un cantec de la tara,

Peste turla de arata, pe gradina mea cu flori

Unde au murit in zori

Crizanteme albe-nvoale si petunii si verbine,

Fara urma, anonime.

Ninge-asa ca totdeauna

Si cum poate o sa mai ninga

Si-or sa moara toate, toate,

Fiindca gerul o sa-nvinga,

C-asa-o scris la zodiac,

Fiindca totul se repeta,

Un refren de maniac! ...

Flori, cu maini pe piept, dorm triste

Sub omatul alb,

Si frunze cu discretie cocheta

Si-au dat drumul din copaci.

Via nu mai sta pe-araci,

Numai frunzele de brad

Au ramas tepos, sa-nfrunte

Iarna, care se coboara

Cu ciobanii de la munte ...

Ninge.

Si prin fumul vanat

Ce se urca din camin,

In tacerea grea si rece

Care clipele omoara,

Dumnezeu coboara-n lume,

Dumnezeu mantuitor,

Si-n durerea omenirii,

Sloi de inimi fara nume

In imensul asfintit,

Dumnezeu aduce darul

Dragostei ce s-a jertfit.