Lamele - animalele surate ale camilelor

Lamele sunt rudele sud-americane ale camilelor, fiind mai mici decat acestea. Au un cap relativ mare, botul ascutit, picioarele inalte si zvelte si sunt lipsite de cocoase. Pe cand guanaco si vicuna sunt specii salbatice, lama si paco (sau lama alpaca) sunt forme domestice, provenite dun guanaco. Toate varietatile de lama populeaza platourile Cordilierilor, intalnidu-se, de obicei, la inaltimi de 4.000-5.000 m. Blana lor, deasa si calduroasa, care le apara de frig, metabolismul specific, influentat de lipsa de oxigen de la marile inaltimi, constituie forme de adaptare la mediu.

Guanado (Lama huanachus), cel mai mare mamifer sud-american, se aprope de marimea cerbului din padurile noastre. Variat colorat, guanaco traieste in cete de 50-100 indivizi. Are un mod caracteristic de a se apara. Lasa dusmanul sa se apropie foarte mult, isi indreapta apoi urechile si il scuipa brusc in fata cu saliva si cu hrana vegetala pe care o tine in gura sau e care o regurgiteaza.

Vicuna (Lama vicugna) traieste in Anzii Ecuadorului, in Peru si Bolivia, remarcandu-se prin parul fin, cret, mult mai scurt ca la rudele sale, prin carnea ei gustoasa, motiv pentru care este intens vanata de bastinasi.

Lama domestica (Lama glama), cea mai importanta membra a familiei, a devenit de mult un pretios auxiliar al omului. Lamele au aceeasi insemnatate pentru peruani ca si renii pentru laponi.

In sfarsit, paco sau lama alpaca (Lama pacos), mai mica decat lama obisnuita si complet alba sau neagra, se remarca prin blana lunga si foarte moale. S-a incercat aclimatizarea in alte tinuturi a acestor animale cu carne gustoasa si cu lana fina, din care incasii faceau odinioara tesaturi pretioase, dar incercarile n-au reusit pana in prezent.

Tudor Opris