Cantecul marii de George Ranetti
Va oferim spre lectura poezia “Cantecul marii” scrisa de George Ranetti.
Ca hotul, printre stanci,
Eu noaptea m-am dus sa fur marii
Secretul vrajit al cantarii
Ce glasuri solemne si-adanci,
Cu patima darja, nebuna,
De veacuri-l’nalta spre luna.
Dar valul, istet trubadur,
De veste a prins ca acolo
Venisem cu cuget sa fur,
De nu simfonia intreaga,
Macar un crampei dintr-un solo.
El vantului semn a facut
Si marea-ndata a tacut.
Pe cand ma plimbam abatut
Pe tarm, te zarii: cea mai draga
Si cea mai frumoasa femeie! …
Un farmec atunci s-a facut:
Ca-n fosnetul rochiei de alba matase,
In tremurul vocii, in rasu-i strengar,
Gasii lait-motivul catat in zadar
Ce orga imensa-n ajun mi-l cantase.
Degeaba, viclene, tu val, mai mi-ascunzi
Divina cantare,
In ea o am toata! … Si-n ochii-n profunzi
Refuzul tau, – Mare!
Articole asemanatoare mai noi:
- 12/09/2014 01:05 - Cine are un catel istet
- 09/09/2014 01:11 - Mica balada cu Voda Stefan si Vrancioaia
- 31/08/2014 01:15 - Cantec leagan si papusi
- 29/08/2014 01:35 - August Prostul
- 27/08/2014 01:28 - Comoara bunicii
Articole asemanatoare mai vechi:
- 21/08/2014 01:18 - Fabula Bivolul si cotofana de George Toparceanu
- 19/08/2014 01:09 - Barza de Duiliu Zamfirescu
- 15/08/2014 01:12 - Ora de dictare de Jacques Prevert
- 11/08/2014 01:31 - Fat Frumos si Cosanzeana balaioara
- 06/08/2014 04:42 - Padurea ecuatoriala versuri
