Zana mica - sceneta

Va prezentam sceneta “Zana mica” scrisa de Margareta Micu. Ilustratia e semnata de Angi Petrescu.

Pentru realizarea acestui moment scenic e nevoie de existenta urmatoarelor personaje:

· Nazdravanul (un baiat de 8 ani, neastamparat si rautacios; este, de fapt, Cristinel, un baiat cuminte si sarguincios);

· Zana mica (o zana buna ca in basme; este, de fapt, o mamica duioasa, frumoasa si inteleapta, ca in realitate);

· Figurantul (un baiat in salopeta).

Actiunea se petrece pe o scena, dupa incheierea unui spectacol. Se mai aud in culise exclamatii de despartire, rumoarea de la parasirea salii de spectacol. Intra in scena Figurantul, care, inganand distrat o melodie, ia un scaun si alte obiecte de pe scena, le transporta, se impiedica. Scena comica. Pleaca. Apare Cristinel. E nemultumit. Se opreste langa un taburet pe care se afla uitat un buchet de flori.

Cristinel (monologand cu amaraciune, in vreme ce ia cate o floare in mana si o miroase): Frumos buchet! Dar nu pentru mine. Sunt florile pe care le-a primit de la copiii din piesa mama … (Explicativ, catre public) … mama din piesa. Ea era Mariana dintr-a VIII-a. iar eu sunt Cristinel, dar toata lumea a uitat ca sunt Cristinel. (Isi indica vestimentatia neglijenta, pieptenatura ciufulita si continua sa comenteze inciudat.) Nu pricep de ce trebuia sa fiu tocmai eu neastamparatul, obraznicul, dezordonatul … (Cu naduf): Sa am eu rolul cel mai urat si mai nesuferit. Ceilalti au fost aplaudati, au primit flori si bomboane, au fost imbratisati, iar de mine au ras toti si au uitat ca nu sunt Nazdravanul, ci Cristinel, un baiat care nu si-a necajit mama … (Cu un aer relaxat): Atata mai lipsea sa fie mama in sala si sa ma vada. Au avut grija sa-I ascund … (In vreme ce monologheaza, vine  mica, apropiindu-se tiptil de el. Este imbracata elegant si poarta pe fata o masca sclipitoare de carnaval).

Zana mica: Buna seara, Nazdravanule!

Cristinel: (Tresare, ramane incremenit. Inghana): Buna … buna seara!

Zana mica (Razand): Nu ma cunosti? Zana mica … eu sunt!

Cristinel (Repetand fermecat): Adica … o zana?

Zana mica (vesela): intocmai. Ma intorceam in masina mea din coaja de nuca de la un bal al zanelor si trecand pe strada voastra am vazut lumea mergand la spectacol si am zburat … in loja.

Cristinel: V-a placut scena? (uimit si inecandu-se de emotie): Sunteti zana?! …

Zana mica: Nu crezi? Ce doresti sa-ti dau?

Cristinel: O ciocolata.

Zana mica (dandu-i ciocolata): Iata ciocolata, Nazdravanule?

Cristinel (incantat): E chiar ciocolata mea preferata, cu alune. (Muscand pofticios din ciocolata): Multumesc pentru atentie. Am avut ghinion sa joc in rolul unui baiat antipatic. Dumneavoastra stiti, de fapt, ca nu sunt baiatul acela …

Zana mica: Stiu, cum de nu, totusi ai suparat-o pe mamica ta.

Cristinel: Numai in piesa … Ada era rolul.

Zana mica: Pe mamica ta adevarata ai suparat-o. Ai convins-o sa se duca in pras dupa cumparaturi. Nu i-ai suflat o vorba despre spectacol.

Cristinel: Nu mi-a covnenit. De ce sa ma vada cum aratam pe scena …

Zana mica (mahnita): As fi vrut sa crezi ca mamica ta poate sa te inteleaga oricand. Eu o sa plec.

Cristinel (rugator): Nu plecati! (Timid) N-am vazut zane decat in poze si in filme. Nu vreti sa va scoateti masca de carnaval?

Zana mica: Daca ma rogi de politicos … (Isi scoase masca. Cristinel ramane uimit.)

Cristinel (revenindu-si): Mamico? Tu esti? Chiar tu, mamica mea! …

Zana mica (mustrator): De ce nu m-ai invitat la spectacol?

Cristinel (emotionat): Ah, n-an vrut, crede-ma, n-am vrut sa te necajesc. Am crezut ca n-o sa-ti placa rolul.

Zana mica (imbratisandu-l): Afla ca mi-a placut cum ai jucat. Te felicit, Nazdravanule!

Cristinel (alintandu-se): Mamica mea! Ma-mica-zana-mica!

Zana mica (mustrator, dar duios): Altadata sa nu mai ai secrete fata de mine.

Cristinel (din toata inima): Niciodata!

… Se trage cortina …