Vitaminele si importanta lor pentru organismul uman

Hrana organismului uman trebuie sa contina proteine, glucide, lipide, saruri minerale si vitamine.

Termenul de vitamina (amina vitala) a fost introdus in limbajul chimistilor si biochimistilor de catre biochimistul Funk in 1911, datorita faptului ca tiamina (aneurina), izolata din taratele de orez si capabila sa vindece polinevrita aviala, are o grupare aminira libera.

Vitaminele sunt biosintetizate numai de plante si microorganisme. Organismul viu isi procura vitaminele necesare numai din hrana, fie ca atare, fie sub forma de provitamine (compusi organici care se transforma in organismul animal sau uman in vitaminele corespunzatoare), originea acestor compusi organici fiind exogena.

Cand organismul animal sau uman prezinta o carenta (lipsa) a unei vitamine oarecare (partiala sau totala), organismul respectiv sufera de hipovitaminoza, respectiv avitaminoza.

Cand lipsesc simultan, in parte sau in intregime, mai multe vitamine si hrana, organismul se imbolnaveste de polihipovitaminoza si respectiv poliavitaminoza.

Dupa cantitatea de vitamina ce lipseste, exista mai multe stadii in evolutia aceleiasi hipovitaminoze. Stadiile respective se manifesta, in general, prin simptome, ca de exemplu: lipsa poftei de mancare, scaderea greutatii corporale si oprirea cresterii. Stagnarea dezvoltarii organismului ar putea fi determinata si din alte cauze, cum sunt, de exemplu, lipsa unor saruri minerale, a compusilor donatori de energie sau a unui aminoacid esential.

Avitaminozele, spre deosebire de hipovitaminoze, se manifesta prin dereglari caracteristice fiecarei vitamine in parte si, daca nu se aplica de indata vitaminoterapia corespunzatoare, organismul moare in scurta vreme. Daca i se administreaza vitamina ce-i lipseste, simptomele hipovitaminozelor si avitaminozelor dispar in scurt timp si organismul bolnav isi revine la starea normala. Trebuie mentionat ca nu totdeauna hipovitaminozele si avitaminozele se datoresc lipsei vitamnelor din alimentatie. Aparitia acestor boli poate fi determinata chiar si in cazul unui regim alimentar corespunzator, daca in organismul respectiv, aflat in perioada sarcinii sau a unor boli contagioase, ipseste cantitatea necesara de vitamine sau asimilarea hranei este defectuoasa. In acest caz simptomee hipovitaminozelor si avitaminozelor se manifesta tot atat de intens, ca si cand vitaminele ar lipsi partial sau total din organism.

Hipovitaminoza determinata de excesul in organism al unei vitamine – ca de exemplu vitamina D – apare in urma administrarii unor doze prea mari de preparate vitaminice.

Astfel, daca se administreaza copiilor, de exemplu, doze crescute de calcifero (vitamina antirahitica), organismul acestora se imbolnaveste de hipervitaminoza D, care se manifesta prin depunere de ioni CA2+ si PO43+ in peretii vaselor sanguine si in diverse organe, determinand scleroza acestora.

Chimistii au confirmat prin sinteza structura vitaminelor, descoperita initial prin analiza chimica. Trecandu-se de la sintezele vitaminelor efectuate la inceput in laborator, la cele realizate la scara industriala in fabricile si uzinele chimice de profil, s-au putut obtine cantitati de vitamine tot mai mari si la un pret de cost din ce in ce mai avantajos.

Abundenta vitaminelor de sinteza in comenrt a permis folosirea lor ca medicamente mono si polivitaminice, asociate cu diversi cantioni (CA2+, FE2+, etc.) in arsenalul terapeutic uman cat si in zootehnic si in medicina veterinara.

Pentru precizarea relatiilor existente intre structura chimica a vitaminelor si actiunea lor fiziologica chimistii au sintetizat si anumiti compusi similari, cu atomi marcati (radioizotopi). Cu acest prilej s-au putut amuri unele dintre mecanismee complexe prin care vitaminele actioneaza asupra organismului animal si uman. Cele aproape 20 de vitamine cunoscute pana in prezent se denumesc:

- cu ajutorul cuvantului vitamina urmat de una dintre majisculele alfabetului vitamina urmat de una dintre majusculele alfabetului latin (A, B, C, D, etc.);

- prin intermediul aceluiasi cuvant urmat de prefixul anti si denumirea hitaminozei sau avitaminozei pe care o poate vindeca (vitamina: antixeroftalmica, antiscorbutica, antirahitica, etc.);

- prin utilizarea unor denimuri strans legate de structura chimica (ratinol, dehidroretinol, tiamina – aneurina – 6.7 – fimentil – 9 – D – ribitilizoalocazina sau riboflabina, etc.).

In functie de solubilitatea lor in lipide si solventi organici precum si in apa, vitaminele se clasifica in:

- vitamine liposolubile (A, D, E, K);

- vitaminele hidrosolubie (vitaminele complexului B, vitamina C, vitamina P si acidul lipoic).