Viata de familie si spatiul nostru

Traiectoria spatio-temporala a vietii de cuplu reflecta cu subtilitatea unui fin “investigator” natura si mai ales calitatea relatiilor dintre parteneri. Spatiul desfasurarii coexistentei familiale exprima de cele mai multe ori nu numai optiunile si stilul personal al membrilor familiei, cat mai ales ambianta psihologica in care ei se dezvolta sau regreseaza.

“Spatiul locativ” este in primul rand un “spatiu vital” - oglinda fidela a evenimentelor, a starilor afective, a nivelului de confort material si de disponibilitate a optiunilor culturale, a sigurantei si libertatii interioare. El poate fi mai ales interpretat ca un indicator al sanselor obiective, material-financiare si psihologice, pe care un cuplu si copiii sai le detin in diverse etape ale existentei. Pentru ca ambientul protector al intimitatii, un “cuib” in care familia sa dispuna de toate cele necesare unei vieti civilizate, ci si un spatiu al comunicarii si relationarii autentice, in care nevoile de coeziune si autonomie sa fie stimultan satisfacute, iar sentimentul unei libertati personale coexistent cu cel al implinirii prin solidaritate, mutualitate si afectiune.

Imposibilitatea satisfacerii nevoilor bazale de intimitate (“suprasolicitarea” unui spatiu locativ restrans), de hrana, caldura si confort igienic (insuficienta resurselor financiare si a posibilitatilor locative urbane corespunzatoare), de mobilier, aparatura si amenajari estetico-functionale corespunzatoare timpului si “modelelor” contemporane suprima sau pericliteaza foarte serios sansele unui cuplu de a se dezvolta, atat interpersonal, cat si individual.

Accesul la informatia oferita de mass-media si internet, cu toate tentatiile starnite de modelele socio-culturale si materiale vehiculate, este de natura sa creeze disonante adesea ireductibile in structura motivationala a familiei, operand “modele” aspirationale disproportionate in cursa spre “o viata mai buna”, in care valorile materiale devin dominante si exclusive. Goana dupa acumulare, efortul de a “tine pasul” cu vremea si de a satisface nevoile mereu crescute indeparteaza, din pacate, prin consum energetic epuizant, indivizii de nevoile spirituale. “A avea” devine principalul dominant care il inabusa pe “a fi”.

Dar ce consecinte are asupra familiei aceasta reasezare a optiunilor valorice, in conditiile unei frustratii materiale evidente si greu reductibile? Desigur, acumularea de agresivitate, de insatisfactii, de resentimente, de lipsa de incredere in viitor, anxietate, suspiciune si dezvoltare compensatorie a unor “comportamante de alarma” – machiavelism, criticism gratuit sau autodemobilizare, tensiuni si conflicte interpersonale (cautarea “tapului ispasitor”), alterarea generala a relatiilor de familie, dar si in societate.

Dificultatile materiale si interpersonale ale familiei constituie adesea un tot in care unele le potenteaza pe celelalte, un cerc vicios din care putine familii reusesc sa “scape”. Si chiar daca in exterior ele salveaza aparentele, familia profund perturbata in mecanismele ei vitale devine o matrice deformata a personalitatii fiecarui membru, un mod de a fi inter si autodisctructiv.

Realitatea vietii de cuplu incepe o data cu patrunderea in spatiul si timpul de “acasa” si continua cu reintoarcerea in spatiul si timpul de “afara”, iar defazarea dintre “acasa” si “afara” nu fac decat sa mareasca instabilitatea nucleului familial, contribuind la denuclearizarea sa iminenta, cu toate consecintele individuale pe care membrii familiei le vor suporta inevitabil. “Familia este o cetate in care cei de afara doresc sa patrunda, iar cei dinauntru doresc sa evadeze”.