Ursul - un animal puternic

Ursul pare sa fie cel mai mare si mai puternic animal din tara noastra.

Un urs matur ajunge pana la 2 metri lungime, 1.5 metri inaltime, iar greutatea nici nu se pune in discutie. Capul e mare, cu bot ascutit si frunte boltita. Ochii sai sunt mici, iar urechile sunt scurte si rotunzite. Cununa dintilor e compusa din dinti incisivi cu coroana putin crestata, din colti lungi si puternici, cu multe masele ce au coroana prevazuta cu coltisori. Extremitatile sunt scurte si groase, cu cate 5 degete la fiecare picior. Degetele au gheare agere, mari si incovoiate. Ursul calca pe talpa intreaga, nu numai pe degete ca si pisica. Coada e scurta si ciuntita. Corpul intreg, mare si greoi, e acoperit cu par lung, des si aspru, de culoare maronie.

Ursoaica poate avea 1-2 pui vii, rotunjiori si dragalasi, pe care ii hranesc catva timp cu laptele sau.

Ursii traiesc prin codrii si padurile din tara noastra, dar si in codrii si padurile din tarile vecine. Ei pleaca dupa prada numai noaptea, peste zi stau ascunsi prin pasuni sau in barlog. Pe timp de iarna, ursii se retrag intr-un loc adapostit si cald, cad intr-un fel de amorteala, din care se trezesc numai primavara. Atunci, fiind infometati si slabi, devin primejdiosi.

Cat sunt tineri, ursii rod mai cu seama muguri, coacaze, zmeura, ovaz verde, dar consuma si carne. La maturitate, ursii prefera hrana animalica. Turmele de oi, de vite sau cai, care pasc pasunea muntilor, sunt in mod deosebit supuse atacurilor ursului. De gheara lui rareori scapa si taurul cel mai puternic, odata ce a ajuns la stramtoare. La om insa se da doar atunci cand este foarte flamand sau atunci cand e intaratat/provocat. Atunci se scoala si se lasa pe picioarele din spate, iar cu cele din fata il imbratiseaza si-l strange foarte tare.

Pentru a se putea desfata de miere mereu, care-i e o mancare foarte placuta, ursul nu ezita sa se urce in scorburile copacilor, unde se afla faguri de miere. Dar sarmanele albine, cat sunt ele de mici, isi apara cu vitejie comorile lor si, adesea, ursul, cat e el de mare si tare, trebuie sa o ia la sanatoasa de impunsaturile micilor albine.

Deoarece vorbim despre un animal ce poate produce pagube, oamenii il vaneaza si li impusca ori il prind in gropi special pregatite. Carnea de urs se mananca si e gustoasa, in special pulpele. Blana de urs, deasa si calduroasa, e folosita drept captuseala ca cojoace sau in loc de covor.

Ursul e greoi in general, avand un mers neajutorat, dar in goana, inot si la atac e mare maestru. Puii de urs sunt dragalasi si poznasi in miscari. Prinsi de timpuriu, acestia sunt imblanziti, dar la maturitate tot se iveste salbaticia lor innascuta. Pentru taria si neajutorarea lui in miscari, ursul a ajuns sa fie proverbial – despre un om puternic si greoi se zice ca este ca un urs.

In povesti si fabule, ursul e de regula prostanacul care umbla impuns si alungat de albine ori inselat de vuplea cea vicleana.