Ursul si calatorii de Anton Pann

Va oferim spre lectura povestirea cu talc in versuri “Ursul si calatorii” de Anton Pann.

Doi prieteni impreuna pe un drum calatorind,

Un urs le iesi-nainte, cu goaza spre ei venind.

Unul dintr-insii, de frica, vazand ursul furios,

Se sui si se ascunse, sus intr-un copac stufos;

Celalalt intr-acest pericol singur daca s-a vazut,

S-a-ntins la pamant indata si in mort s-a prefacut.

Ursul dar, totdeauna asupra lui cum sosi,

Pe la nas, pe la urechi, se plece a-l mirosi;

Iar el tinu suflarea sa nu simta ca e viu,

Ca ursul mort nu mananca, dupa cum zic cei ce stiu,

Si asa, de mort gandindu-l, cu sta nesufland lungit,

Nicidecum neatigandu-l, l-a lasat si a fugit;

Iar prietenul sau care sta in copacul stufos,

Dupa ce se duse ursul, l-a intrebat, dandu-se jos:

Cand se puse la urechea-ti? (Si-ncepu a hohoti.)

- Mi-a poruncit, el raspunse, sa tiu minte sa pazesc

Si cu un prieten ca tine sa nu mai calatoresc.

Morala: Prietenul la nevoie se cunoaste …