Un Stradivarius roman, lutierul Dimitrie Stirbulescu

Dimitrie Stirbulescu s-a nascut in anul 1870, probabil, intr-o zi insorita, intr-o familie de gorjeni veniti in Bucuresti din comuna Secu, sub acelasi petec de cer care a luminat si geniul lui Constantin Brancusi. A construit 64 de viori, 2 sau 3 viole si un violoncel, instrumente muzicale de o exceptionala valoare atat in ceea ce priveste constructia impecabila a cutiei de rezonanta cat si in ceea ce priveste materia prima folosita: celebrul molid de rezonanta provenit din Carpati, in special din padurile Bucovinei, Muntii Neamtului si Valea Italieneasca din masivul Gurghiului, ultimul loc fiind una dintre principalele surse de aprovizionare ale vechilor maestri italieni ce au facut sa vibreze renumitele viori cremoneze si bresciene.

A murit in 1937 lasand in urma lui o serie intreaga de viori neterminate. Dimitrie Stirbulescu cel mai valoros constructor de viori pe care l-au avut romanii, denumit la inceput, “lutierul de la poalele Carpatilor”, iar mai tarziu “un Stradivarius roman” s-a dovedit a fi un artist de exceptie, viorile sale fiind comparabile cu cele ce apartin vestitelor scoli italiene. Stirbulescu a inceput sa construiasca viori relativ tarziu, la varsta de 46 de ani. Devine ucenic, pentru scurt timp, al primului constructor din Romania care lucra pe baze stiintifice instrumente muzicale – Remus Macarie din Pitesti – pe una din viorile sale cantand si marele George Enescu. Apoi ii sunt trimise viori construite ale celebrilor Amati, Stradivarius, Guarnerius, pentru a le ameliora, repara sau reconditiona, operatii ireprosabil efectuate de catre Stirbulescu.

Urmeaza epoca de aur a acestui lutier plin de generozitate si talent. Primele viori sunt apreciate de catre specialisti, printre acestia numarandu-se si cunoscutul expert Welke din Hamburg, care trecand prin Bucuresti ramane impresionat de tonul si tinuta instrumentelor. In 1921, in revista “Muzica” din capitala, se scria ca acest creator de exceptie a smuls lemnului “misterul sonoritatii” si era apreciat ca un constructor unic in istoria lutieriei. Ca nu era o afirmatie nefondata o dovedeste si faptul ca violonisti virtuosi George Enescu, Jacques Thibaud, Yehudi Menuhin, Lucien Capet cauta viorile create de Stirbulescu. Pentru George Enescu, cel care a avut un rol hotarator in sprijinirea si popularizarea peste hotare a lutierului, Stirbulescu a creat 3 viori ce poarta numele maestrului. Enescu canta in 1922, la Teatrul liric din Bucuresti, pe o vioara a acestuia, despre care scria: “Prin aceasta certific ca violinele construite de domnul Stirbulescu, pe care le-am incercat sunt de o sonoritate frumoasa si de o constructie excelenta”, iar cu un alt prilej scria: “Stirbulescu este un element pretios pentru lutieria noastra nationala”.

Mai mult, cel mai renumit lutier al vremii, austriacul Alfred Coletii, a apreciat una dintre viorile lutierului roman ca fiind superioara unei viori Stradivarius care-i apartinea. Elogii la adresa calitatilor deosebite ale viorilor lui Stirbulescu sunt aduse si de interpreti ca Fritz Kreisler, una dintre stelele europene ale violinei, ale marilor violonisti Erika Moreni si Busch Adolf.

Mai putin cunoscut decat alti lutieri valorosi ai lumii, datorita posibilitatilor materiale reduse ce nu i-au permis sa-si prezinte viorile in alte tari si datorita lipsei de interes a oficialitatilor vremii, marele lutier a lasat in urma sa creatii valoroase, dintre care in tara se mai pastreaza doar cateva. Una dintre lucrarile neterminate o desavarseste un urmas al sau in aceasta arta. Lutierul Roman Boianciuc, laureat al Premiului de stat pentru lutierie, participant la concursurile internationale de lutierie din Polonia si Franta din anii 1963 si 1966, mai lucreaza si azi, desi se afla la o varsta inaintata, in orasul viorilor – Reghin. Oras unde exista un atelier al lutierilor ce reuneste alaturi de maestrul Boianciuc pe constructorii de instrumente muzicale Luca Ioan, Precup Florea si Ciurba Nicolae.

Dimitrie Stirbulescu ramane in memoria noastra drept lutierul care a smuls lemnului “misterul sonoritatii”, fiind un element pretios al viorilor romanesti. S-a nascut sarac, dar a devenit celebru, cu viorile lui cantandu-se la Viena, New York, Budapesta, Los Angeles, dar a murit tot sarac.