Terenuri de joc pentru copiii mici pana la 6 ani

Terenurile trebuie astfel amenajate ca sa ofere copiilor mici un loc unde sa se poata juca nestingheriti, unde sa respire un aer curat. In al doilea rand trebuie sa fie si un loc de recreatie pentru insotitoarele copiilor – mame, doici, etc. si un rezervor de aer curat pentru locuitorii din vecinatate.

Unde sa fie asezat? Cerinta mai mare pentru astfel de terenuri este in cartierele de case de raport, unde locuitorii nu au gradini si deci sunt siliti sa-si duca copiii in alte locuri ca sa respire aer curat si sa se joace.

Daca prin apropiere exista vreo gradina publica, parc sau teren de sport, locul de joc va fi asezat intr-o parte a unui astfel de teren. Dar aceasta se intampla rareori, in cartierele cu populatie deasa si atunci trebuie cautat un teren separat, de preferinta in interiorul blocurilor construite, mai bine decat la strada.

La 100 de copii mai mici de 6 ani, ar trebui un asemenea teren de joc, ceea ce corespunde la o populatie de circa 1000 locuitori. Bineinteles, in aceasta mie de locuitori nu trebuie sa fie socotiti si locuitorii care au pe langa casa o gradina, care-i dispenseaza de a utiliza terenul de joc.

Suprafata minima ar fi 500 m.p.; daca terenul e inconjurat de cladiri inalte, va fi necesara o suprafata minima mai mare; cu cat mai mare cu atat mai bine. Este mai vantajos de a infiinta cat mai multe terenuri de joc pentru copii, imprastiate peste tot orasul, decat putine si mari, pentru simplul motiv ca ele trebuie sa fie situate in apropierea locuintelor copiilor, care se servesc de ele. Copiii mici se duc rareori sa se joace la o distanta mai mare de 400-600 metri. In America unde s-au facut statistici asupra vizitarii terenurilor de joc, s-a constatat ca cei mai multi copii locuiau in imprejurimi pana la 500 metri; putini veneau de la departari mai mari, pana pe la 1600 metri si numai foarte putini veneau de la distante si mai mari.

Locurile de joc pentru copiii mici trebuie sa aiba in primul rand o portiune care poate ocupa tot locul disponibil, afara de o carare sau alee de jur imprejur, care poate fi impietruita sau betonata sau acoperita cu placi.

Portiunea acoperita cu nisip – plaja – trebuie sa aiba o imprejmuire de lemn sau beton de circa 0.4 m inaltime, care sa impiedice imprastierea nisipului pe alee.

La nisip nu trebuie facuta economie; sa fie un strat de circa 0.80 m adancime de nisip, iar sub nisip, este bine sa existe un pat de beton sau lemn, pentru a impiedica pe copii sa se scormoneasca mai adanc decat stratul de nisip, ceea ce ar amesteca nisipul cu pamant si l-ar murdari.

Cand terenul nu face parte dintr-un grup mai mare de sport sau gradina, este neaparat indicat sa se planteze copaci pentru umbra si o cat de mica peluza in jurul locului de joc, unde sa se aseze si banci pentru insotitorii copiilor. De asemenea, e necesara si o mica fantana sau cel putin o cuveta cu apa tasnitoare si un closet mascat in plantatie. In America si in unele orase din Europa se amenajeaza si bazine de circa 200 cm adancime, unde copiii se pot in apa. Copilul iubeste apa, ii place sa se joace cu vaporase si sa se racoreasca vara. Dar astfel de bazine sunt constisitoare prin aceea ca apa trebuie schimbata foarte des, pentru a evita infectiile. In plus, este indoielnic daca sanatatea copiilor nu este primejdioasa. Totusi, in anumite imprejurari s-ar putea incerca si la noi astfel de bazine.